Muzica zilelor noastre: Brumărelul ăstui an
Adică octombrie vecin, la filarmonica piteșteană. Mai întâi, ,,Vița de vie”. Lume multă-n sală, da` rock simfonic nicicum. Iar sonorizarea, necorespunzătoare. Apoi, Răzvan Stoica, cunoscutu` violonist, în tandem cu Dragoș Oprea (de-al casei) la pult. Cherubini, Brahms, în program. N-a fost rău…
Le-au succedat peste-o săptămână Gabriel Croitoru și Mihail Agafița ca dirijor. Cincantenari amândoi. Entuziaști și experimentați. Cu prestație semnificativă. Gabi, cu cetera fain supusă-n mâinile sale. Mozart și Schubert în știme, alegere nimerită. Certamente, de reinvitat. Chiar în astă formulă…
În a doua parte a lunii, Theo Wolters, la pupitru. Olandezu` zburător, cum îi zic eu de când îl cunosc. Simfonist redutabil, a ales Beethoven. S-a descurcat fără probleme. Ca partener solist l-a avut pe Andreas Iliuță. Pianist român născut în Italia și reîntors în țară. A interpretat convingător și nu ne-ar strica un recital cu el. Ni l-ar înfățișa mai pe larg și mai nuanțat…
A încheiat ,,Camerata Argesis”. O structură orchestrală redusă, condusă de concert-maistrul Mădălin Sandu. Cu oameni din colectivu` filarmonicii loco (nu cumva o oarece concurență neloială?), chiar dacă managerul acesteia din urmă susține că doar a închiriat sala. Sigur că și de astă dată Sandu și-a luat soția ca solistă. La nai, precum o știm. A mai fost cu ei tânăru` tenor Alex Pîrvu, azi student la Conservator…
N-au lipsit cântările adecvate pentru tineret. Trioul de jazz-pop contribuind prin trei apariții cu interpreți foarte tineri. Păcat că nu e folosit performant, că potențial ar avea. Dar, la urma urmei, așa merg lucrurile la instituția organizatoare. Părerile noastre nu sunt luate-n seamă. Necesară fiind, categoric, o schimbare grabnică de optică în activitate. Mai cunoaștem și noi câte ceva în domeniu. Și nu sfătuim aiurea, să fie clar…
Adrian SIMEANU
