Brigada diverse – (P)ipirig (a) (s)cos I(g)or
2 noiembrie 2023
Numai oftări, nț-uri și altele din panoplia pesimismului. Nu că n-ar conta Luna pentru Pământ, nu că Pământul…. Adică ce să vezi! Luna fu Lună și abia după Pământul fu ce fu. Sub pretextul că grosieră, că rocă, sub jurământul că mostra 72-iană apollo-niană ar fi bună, dar sub oprobiul unora care mai știu că asemenea afirmații își găsesc probele la „adâncimi abisale”, nu în praful de la suprafață.
Ghinion. Cu bătaie în lemn, peste gură și deloc peste…. Căci cine nu ia bătaie mic, nu se va feri de orice mare. Cum și avioanele mai pică ici-colo peste câte-o curticică, și oamenii mai cad de la etaj peste-o vecinică.
Pocăință cu… vizibilitate. Ori narcisism nălbarian. Ia uită-te la ea, își auto urează „la mulți ani”. La fel, se potrivesc ca nucile-n perete – sezonul lor – prăjiturile-afacere, smerenia-preafălită și Dumnezeu-război-și-pace. Despre „curmarea suferințelor”, de cele mai multe ori în istorie a însemnat altceva decât s-ar vrea exprimată doleanța Danei: omoară-l mai repede ca să nu mai sufere amărâtul!
E din ce în ce mai greu. Ne-o mărturisesc părinții. Unde altădată – așa părea că funcționează statele „civilizate” – Lamborghini stăteau în fața liceelor italiene, azi par să fi dat dracii în sistemul de învățământ italian. Copiii surmenați de atâta carte. Cică la fel ca la noi. Dar nu chiar. Mai treacă meargă școala generală, la liceu nu se echivalează totuși învățătura italiană cu cea românească, a noastră e mai dihai!
De la piatra de încercare un reporter a sărit la „colț de piatră în relația părinte profesor”. Acest „stei” jurnalistic stă să-mi spargă mintea, să mă enerveze pur și simplu. Cum găsește el (el ziarist, el articol) soluțiile (im)perfecte de raportări în rarele ocazii când „munții” educației se întâlnesc. Cum să ia cu binișorul profesorul pe părinte, spășit – cum și în fața maimuțoiului de elev trebuie să stea. Despre ce ar vrea loaza să facă și încă nici el nu știe („Există pasiuni sau interese neexplorate?”), este îmbiat părintele să ia la chestionat profesorul. Mă rog…. Și rolul mamei, tatălui la ce se mai referă, dacă se caută la alții ceea ce ei ar trebui să știe prea bine?
Așa ce lucru deosebit…. O „fotrafie” – așa o alintam dop fiind – cu niște țărani…. De unde credeți? N-ați ghici nici dacă…. Nu vă perpelesc. Din satul lui Boc. Tii! Celebritatea asta politică…. Negri – de vânt -, mici – aici tiparul se pliază perfect pe piticul atomic -, cu mustăți a la Lupescu – boier de boier râmnicean – și cu coade. Nea Emil! Fă și mata un efort și conformează-te arborelui genealogic.
Torționari…. Niște contorsionați de boli și bătrânețe. Doriți-le viață lungă și chinuită. Cât despre petiții în 2023…. Târzii și inutile. Cât despre regimurile ceaușiste…. Sunt de mult îngropate.
Pentru anxietate școlară un singur tratament: renunțarea la învățământ.
De-au ajuns să prezică inteligențele astea pe biți viitorul următoarelor „generații” de inteligențe artificiale…. Odihnă veșnică, omenire. Ți-ai cam mâncat mălaiul.
Doi „flăcăi” matinali, înarmați de dimineață cu două bastoane – pulanu-i fumat -, numai a oameni de ordine nu arătau. Golani în toată regula, da!
Mi-a reușit de data asta. Am surprins – m-a pufnit râsul; „nemernica” te încondeiază la secundă – o propoziție întreagă și am notat-o: „Marele Cristea v-a dat țipirig de la găleată.”. De la Zincă citire!
