Cotețul cu metafore – punctul și virgula
punctul și virgula
Aflate într-o pauză de inspirație
cele două semne de punctuație
au găsit puțin răgaz să mai discute
despre rostul pentru care-au fost făcute
,,- Eu, zise Punctul, foarte arogant
sunt de departe, cel mai important
căci după mine, orice comunicare
începe doar cu o literă mare.
Aș zice că sunt Începutul și Sfârșitul
la mine se opresc toți cu cititul
când mă-ntâlnesc în fiecare frază
și de aceea, sunt un semn de bază!
Și îți subliniez, că poate tu nu știi,
că deseori sunt pus pe semnul ,,I”
ceea ce demonstrează înc-odată
ce importanță mi-este arătată!
E-adevărat, mai intru în depresie
și mă împart în puncte de suspensie,
dar asta, importanța nu-mi știrbește,
ba, dimpotrivă, mai mult o sporește!
Pe când despre tine, nu știu ce să zic!
Sunt de părere că nu-nsemni nimic,
căci, poți să treci așa, neobservată
chiar dacă ești în texte inserată…
Iar uneori, când mă-ntâlnesc cu tine,
mă scuzi, dar ești mereu… sub mine,
și chiar de nu ne întâlnim prea des așa,
să știi că-mi face bine compania ta!
Dar mie nu-mi convine că, la o adică,
urmează iarăși scrisul cu literă mică,
și de-aia nu mă simt prea confortabil
fiind, după aceea, foarte iritabil…
Sincer, mă uit la tine cu atâta milă
cum vrei să faci și treaba de sedilă,
să schimbi tu înțelesuri, deși nu mai poți
căci înțelesul nu e pentru toți!…
,,- Vai, Punctule, cât ești de arogant,
crezându-te atât de important!
zise și Virgula, cu condescendență
privind la Punct cu multă insistență…
În primul rând, să știi c-am ascultat
tot ce ai spus aicea, și ce-ai enumerat!
Dar ai uitat să spui de-acea esență
care îmi definește mica existență…
Ești tare mândru că mai stau sub tine
și asta spune multe despre mine…
Ei, bine, dragă, află că te-am înșelat,
stând și între Subiect și Predicat!
Desigur, asta-i foarte rău, gramatical,
dar mie mi-a făcut bine, hormonal!
Căci m-am convins că-n incultura lor,
unii mă pun în fraze nelalocul vor!
Fiind așa micuță, nu sunt foarte rea
iar unii abuzează de prezența mea,
și când vor s-arate cât sunt de deștepți,
mă pun în locuri în care nu te-aștepți!
Dar eu mă adaptez la oricare dorință
voind să fie cât mai bine cu putință,
și încă sper că atitudinea-mi culantă,
îi va convinge cât sunt de importantă!
Dar, Punctule, te rog, tu nu te-mpăuna
cu-această falsă superioritate a ta!
Eu mă și mir că tot n-ai remarcat,
că ești de alte semne, atât de abuzat!
Să știi că nu ești deloc mai acătării
când stai umil, sub semnul Întrebării
sau al Mirării, ce-ți fură din prestanță,
considerându-te lipsit de importanță!
Ești doar un punct dintre atâtea mii,
nu ești deloc ce crezi că vrei să fii,
dar, eu, așa micuță, cum mă vezi,
sunt mult mai importantă decât crezi!…
Și ca să nu afli de prin alte părți,
îți spun că, despre mine unii au scris cărți!
Mai zic odată, ca sa înțelegi:
mie mi-au dedicat chiar cărți întregi!
Un alt exemplu al importanței mele:
gândește-te puțin la… ghilimele!
Atunci când chem în ajutor alte surate
crește valoarea textelor citate…
Și ar mai fi continuat acea discuție
de n-ar fi fost chemați în propoziție
să fie iar pe alte pagini aruncate
de vânătorii de cuvinte și celebritate!
Morala de aici e greu de înțeles
chiar și de cei ce abuzează des
sărmane puncte, virgule, fără să știe,
punându-le așa, de-a valma, pe hârtie…
E bine să pui punct la timpul potrivit,
decât o virgulă, în mod pripit,
la fel cum uneori, poți să greșești
punându-le aiurea, unde te trezești!…
