Ora de muzică 61
Poveștile lui Sting mi-au mers la suflet de la prima notă cu care am făcut cunoștință, are acel ceva care răscolește, melancolizează, doare și iubește.
Chiar dacă nu a primit niciun premiu special de la întrunirea anuală a cântecelor cele mai bune, are nominalizări pentru albumul anului, cea mai bună interpretare vocală pop masculină, cea mai bună interpretare jazz și cel mai bine înregistrat album din punctul de vedere al ingineriei de studio. De această ultimă nominalizare se fac responsabili Pete Smith, care este și producătorul discului alături de Sting, și Jim Scott. Cele două studiouri care s-au ocupat de înregistrări se numesc Blue Wave Studios (vedeți vreo legătură cu țestoasele albastre?) din Barbados și amintitul anterior Le Studio din Quebec.
Așa cum se spune în engleză, Sting was involved in many projects. În perioada de tranziție de la Police la ,,just” Sting care a durat din 1984 până în 1986, acesta are multe colaborări cu o seamă de colegi de breaslă celebri. A vrut să cânte alături de Dire Straits și a făcut-o atât pe înregistrări, fredonează versul I Want My MTV din Money for Nothing, cât și în concertul Live Aid cântând aceeași piesă și are duete cu Phil Collins tot pentru aceeași umanitară cauză. Vocea lui, vorbită de astă dată în franceză, apare pe albumul lui Miles Davis You’re Under Arrest. Două piese ale lui Collins beneficiază de serviciile de backing vocals pe discul No Jacket Required, Arcadia pe The Promise. Este prezent pe discul produs de Hal Willner, tribut în stil jazz adus marelui compozitor Kurt Weill cunoscut pentru Opera de Trei Parale, Mack the Knife fiind piesa unde Sting are contribuții vocale. Numele albumului-tribut: ,,Lost in the Stars: The Music of Kurt Weill”.
Australia, Olanda și Italia i-au rămas fidele. The Dream of the Blue Turtles are locul întâi în topurile lor. Și el le-a oferit mai mult decât s-ar putea gândi orice muzician. Actorul Sting, atât cât îl prezentasem, are o carieră poate nu foarte prodigioasă, dar importantă. El este actor zic eu din naștere, poate frustrat, poate exuberant, poate infatuat, poate doct, extensia lui spre expresiile verbale și gestuale fiindu-i vitală, o completare la personalitatea lui multiplă. Doar 1985 îl așează pe afișele a două filme: The Bride și Plenty. The Bride este o adaptare a romanului Frankestein unde Sting joacă rolul principal al baronului Charles Frankestein, ,,părintele” monstrului. Pentru a-i face pereche, baronul îi crează o femelă care are o conformație fizică lipsită de diformități, fapt pentru care aceasta îl respinge. Furios, monstrul distruge laboratorul din care baronul crede că acesta n-a supraviețuit. O convinge pe Eva, creația sa, că este amnezică și orbit de frumusețea ei încearcă să o păstreze pentru sine. După ce monstrul rătăcește pe drumuri, se împrietenește cu un pitic pe nume Rinaldo care îi dă un nume, Viktor și care are grijă de el cum nu avusese niciodată baronul. Angajarea la circ duce la omorârea lui Rinaldo de către un asistent de ciudă după ce luase bătaie de la Viktor. Acesta află, luptă cu asistentul, îl omoară și fuge după ce directorul de circ îl desemnează drept ucigașul acestuia. Eva și Viktor sunt însă legați extrasenzorial. Chiar de la distanțe mari ei simt unul și același lucru. Orbit și obsedat de gelozie, baronul încearcă în cele din urmă să o forțeze ca să-i aparțină. Finalul este de așteptat. Viktor se întoarce la castel, îl ucide pe baron și pleacă la Veneția cu Eva, acolo unde Rinaldo visase să ajungă odinioară. Filmul n-a fost unul de succes, criticii spunând despre Jennifer Beals că a jucat cel mai prost rol, drept pentru care a primit Razzie Award. În Plenty, Sting are un rol secundar alături de Meryl Streep. Mick se numește personajul interpretat, un profitor de pe urma războiului din care actrița principală, implicată în mișcarea de rezistență, se trezește într-o lume pe care nu o mai înțelege și nu o mai poate accepta. Ecranizarea este cotată cu trei stele și jumătate din patru, doi dintre actori obținând nominalizări pentru premiile BAFTA, unul singur, Gielgud, fiind numit cel mai bun actor de sprijin atât de Asociația Criticilor de Film din Los Angeles cât și de Societatea Națională a Criticilor de Film. Da’ ne-am cam luat cu vorba. Baftă vă doresc și eu!
