Spații culturale nr. 11 (13)
Raftul cu cărţi
Nicolai Tăicuţu
Al. Săndulescu, Tăbliţa şi condeiul, Editura MINERVA, Bucureşti 2010, 125 p. Pe coperta a patra a cărţii, Gabriel Dimisianu face o scurtă prezentare din care cităm: Stilistic e altfel Al. Săndulescu decât în studiile sale istorico-literare, unde scria doct, auster, funcţional, mereu la obiect. Aici se destinde, îşi îngăduie libertăţi, coboară în trecutul propriu, imprimând textului emotivitate, trăiri afective, adesea de sens opus. Este înduioşat şi nostalgic, după cum este revoltat şi încriminator, nereţinându-şi accentele indignării. Copilăria, vacanţele petrecute la Pleşeşti, lângă Râmnic, primele iubiri, primele lecturi ţin de latura luminoasă a vieţii. De latura întunecată a vieţii ţin amintirile fiului de fost deţinut politic, un întreg cortegiu de suferinţe şi nedreptăţi generat de aceste condiţii în societatea predecembristă. O carte sinceră, vie, complexă, dramatică şi pilduitoare.
Petru Ursache, Istorie, genocid, etnocid, CONTA 2010, 136 p. Cartea a apărut cu sprijinul Asociaţiei cultural-civice şi de luptă împotriva totalitarismului GRIGORE CARAZA. Cuvântul înainte – Despre „istoricid”, modele şi eroi – aparţine lui Adrian Alui Gheorghe. Am ales, pentru prezentare, ultimul paragraf al cărţii domnului profesor Petru Ursache: Nici de data aceasta nu s-au lăsat induşi în eroare eroii pur-sânge. Au reuşit să găsească replici pe măsură, cu eficacitate şi vervă sporite. Mă refer în primul rând la tripleta de aur, Părintele Gheorghe Calciu, scriitorul Paul Goma şi neînfricatul Grigore Caraza. Ei s-au plasat din capul locului pe linia întâi, hotărât şi de neclintit, în bătălia pentru drepturile omului; iar drepturile omului implică necesar şi logic drepturile neamului, adică adevărul general uman, acelaşi pentru toţi, împotriva comunismului distrugător de lume şi istorie.
Hanna Bota, Poeme pentru Yerutonga, Editura BRUMAR, Timişoara 2010, 70 p. Coperta şi prelucrarea foto (peste 50 de fotografii): Roland Bota. Lăsăm autoarea să facă prezentarea: era octombrie şi apoi noiembrie 2009, eu eram în Vanuatu, acolo era o primăvară într-un spaţiu veşnic verde; plonjasem în copilăria umanităţii, gata să descopăr pe cei mai tineri şi mai inocenţi umanoizi întru cunoaştere. Erau frumoşi în naivitatea lor, erau înfricoşători pentru trecutul lor, gata oricând să ajusteze dreptatea după valorile vechi, erau calzi în manifestare şi fără gând prelungit în planificări privind viitorul. Erau ca într-o joacă a prezentului continuu, o joacă temerară, cum numai copiii mai ştiu a se juca. Trăiau – pur şi simplu – în faţa colibei, ca şi cum era singurul loc al fericirii de sub soare… (din Precuvânt).
Ieronim Tătaru, Semne – 4 – Literatură şi arte plastice, Editura Premier, Ploieşti, 2010, 280 p. Autorul precizează: Am cuprins selectiv în această carte, revăzute şi adăugite, o serie de texte pe care le-am publicat în revista „Axioma”, în anii 2008 şi 2009. La rândul nostru, selectăm din cuprins: Carte veche românească – Un important act de cultură, Duiliu Zamfirescu – contribuţii la înnoirea tematicii şi la definitivarea limbajului prozei româneşti moderne, Vasile Pârvan şi criticii literari, Un vrăjitor al cromaticii (Gheorghe Petraşcu), Mihai Eminescu – de la Phidias ori Praxiteles la Rafael, Despre moft, Eterna noapte bacoviană, Călătorie în Kutyland, O capodoperă a prozei româneşti contemporane (Dropia de Ştefan Bănulescu), Nicolae Manolescu – Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Edouard Manet, Rodin şi Rilke, Brâncuşi gânditorul, Henry Moore – spaţiu şi formă.
Baki Ymeri, Magia cuvintelor/ Magjia e fjalëve, Redacţia revistei Albanezul, Bucureşti 2009, 77 p. Este o antologie de poezie în limba albaneză, cu versiunea românească doar la ultimele poeme ale fiecărui grupaj. Cartea a apărut sub egida Asociaţiei femeii italo-albaneze Camminiamo Insieme (Mergem Împreună) şi a revistei Albanezul (Shqiptari). Printre altele, în prefața intitulată Tocmai atunci când ne risipim, punctul nostru de întâlnire este poezia, Visar Zhiti spune: Deci, spus scurt, aceasta este o antologie de prieteni, care preia responsabilitatea de a o declanşa pe ea (poezia), creând tensiuni sentimentale, când uitările şi absenţele trebuie acceptate şi uitate. Şi astfel, Baki Ymeri (prezentare şi traducere) adună în această antologie lirică pe George Peagu, Florica Ceapoiu, Maria Niculescu, Ştefania Oproescu, Lucian Gruia, Ana Hâncu, Valeria Manta Tăicuţu, Florica Bud şi Shkëlzen Halimi.
Bucur Chiriac, Jertfă pentru Înălţare, Editgraph, Buzău, 2009, 204 p. Cartea se constituie ca o antologie de autor. În prefaţa ei (Bucur Chiriac sau farmecul discret al nostalgiei), Florentin Popescu scrie: Legat prin mii de fire de glie, de strămoşi, de tradiţii, dl. Bucur Chiriac (aflându-se departe, foarte departe de experimentele, de cuceririle sau de năzbâtiile mai tinerilor săi confraţi) practică o poezie de un farmec aparte, într-o rostire simplă şi directă, fără zorzoane – ceea ce o face plăcută cititorului. Exemplificăm cu poezia Muzeu: La Măgura,/ anii înmuguresc/ pe soclurile statuilor,/ care se afundă lent/ în piatra/ din care au fost şlefuite./ Ca nişte zeiţe,/ în odăjdii roase de timp./ Orbite de lumină,/ Privesc vizitatorii/ cum vin cu lumânări în mâini/ să vadă cum istoria/ îşi ciopleşte eternitatea. În partea finală a cărţii sunt selectate referinţe critice asupra poeziei lui Bucur Chiriac, semnate de: Marin Sorescu, Artur Silvestri, Ion Rotaru, Hristu Cândroveanu, Laurențiu Ulici, Florentin Popescu, Cleopatra Lorinţiu, Corneliu Ştefan, Gheorghe Istrate, Radu Cârneci ş.a.
Maria Pal, Cu lumina în palme, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009, 106 p. În cuvântul înainte (aici, În loc de prefaţă), Irina Petraş spune: Versurile Mariei Pal, câteodată secondate de desenele autoarei, par să-şi ajungă. Cuprinderea lor între copertele unei cărţi e mai degrabă gestul ivit din dorinţa de ordine şi bună rânduială decât din cea de comunicare. Expresia de sine, monotonă şi de o cuminţenie ne-prăfuită, se consumă toată în pagină, între eu şi tu. Cititorul se poate recunoaşte în acest monolog cu două feţe, dar nu-şi poate reprima sentimentul intruziunii. Şi el, de altminteri, potenţator al lecturii. Redăm în totalitate poemul Şi vocea ta: păsările încearcă primăvara/ cu ciocul/ domnul în negru răneşte trotuarul/ cu bastonul său lustruit/ cârtiţele forează-ntunericul// cra! cra! se aude deasupra ta/ ţipătul norilor// şi vocea ţi se modelează/ după aceste culori.
Grigore Codrescu, Lecturi neconvenţionale – eseuri, articole, cronici – Editura ProPlumb, Bacău, 2009, 278 p. Sub semnul motto-ului: Oricum ar fi, literatura este întotdeauna mai frumoasă decât viaţa (Jules Renard), Grigore Codrescu scrie despre clasici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Lucian Blaga, G. Ibrăileanu, Vasile Alecsandri şi Marin Preda; despre poezia lui Ovidiu Genaru, Calistrat Costin, Radu Cârneci, Octavian Voicu, Ion Tudor Iovian, Constantin Th. Ciobanu, Daniel-Ştefan Pocovnicu, Victor Munteanu, Dumitru Brăneanu; despre proza semnată de: George Bălăiţă, Petru Cimpoieşu, Ion Fercu, Carmen Mihalache, Maria Cantacuzino-Enescu, Gheorghe Iorga, Sever Bodron, Gh. I. Simion, Sandu Romeo Narcis. Face istorie şi critică literară cu referiere la scrierile următorilor: Eugen Budău, Mircea Dinutz, Petre Isachi, Vlad Sorianu, Cornel Galben, Eugen Simion, Ileana Mălăncioiu, Octavian Nicolae, Bogdan Ulmu, Nicolae Gâlmeanu, Valeria Manta Tăicuțu, Nicolae Pogonaru, Viorica Petrovici şi Ion Cozmei.
Eugen Evu, Beţia de timp, Editura REALITATEA ROMÂNEASCĂ, Vulcan, 2010, 85 p. Acest volum a fost premiat de Filiala judeţului Hunedoara a Ligii Scriitorilor din România. Şi spune Poetul: Eu sunt o sursă melodioasă,/ Substanţa de rezonanţă spic a luminii./ Eu sunt noaptea de fiecare zi/ Arma ta care cântă sunt eu./ Clipa cât noaptea… Unda ecoul/ Cuţitul meandra anafura pâinea La această elocventă prezentare făcută de autor, adăugăm un fragment dintr-o alta făcută de Adrian Popescu: Identificarea cu elementele se face printr-o vrajă melodioasă de incantaţie, care resuscită puteri sufleteşti ce păreau uitate. Buna stăpânire a versificaţiei, alegerea cuvântului poetic cu halou semantic verificat, sugestiv, iradiant, refuzul „rupturilor”, al redundanţelor, al prolixităţii converg într-o „spunere” armonioasă, cu veritabile filoane de lirism. Pentru el expresivitatea rămâne o categorie estetică fertilă.
Nicolae Cârlan, Secvenţe documentare cu Eusebiu Camilar şi Magda Isanos Editura LIDANA, Suceava, 2010, 118 p. Redăm aici un fragment din avertismentul autorului: Apoi, ca fost muzeograf specializat în „istoria culturii” şi „aşezăminte memoriale”, calitate în care am organizat şi Casa Memorială „Eusebiu Camilar” de la Udeşti, neavând cum rămâne străin de documentarea de specialitate, consider că noutăţile întâlnite în acest sector de activitate trebuie să fie cunoscute de cât mai multă lume interesată, fapt pentru care, din arealul revuistic, le-am ordonat acum într-o încercare de a reconstitui, secvenţial, anumite trasee semnificative din devenirea scriitorului intersectată cu aceea a soţiei sale, poeta Magda Isanos, începând cu momentul debutului editorial (placheta „Chemarea cumpenelor”, 1937) şi încheind cu succinta prezentare a casei memoriale pe care am amenajat-o…
