Fărădelegea lui Călin – Medul ciril
În limba noastră cea…, se cuvenea altfel.
,,… ca făcută…” Încât înscrierea unui credit în cont să aibă (am mai auzit unul, cu pretenții de titlu medical, uzând afurisitul de ,,aibe”; să cadă cerul pe mine după pleiada de moldovenisme verbale; la care și eu eram meșter, doar că deschideam gura arar spre deloc în public; a! nici public nu aveam odinioară) sorții încasării. Ei! Și nu v-am spus de vreo zece articole încoace agasanta expresie ,,… dacă nu se prevede contrariul.”. Nu doar ,,… făcută…”. (Art. 2177)
Bun. Cesionezi creanța. Din cont. Bun. Și care e problema? E datorie. Normal că riscul este al cesionarului. Totuși care este riscul? Că ar putea proprietarul contului să scoată ce a depus cesionarul? Atunci nu mai vorbim de risc, ci de prostie. În cel mai bun caz de lipsă a unor stipulări care să împiedice acest ,,regres”. Uitasem de curentist. Uitasem și de stornare. Dar nu aveam cum să nu bifez o ,,vorbă de duh”. Aerian precum el, ezoteric. Nepotrivit pentru orice lege ce nu prevede tipologia acesteia. ,,… partida…” ,,… din cont…” Este enervant când dai peste așa ceva, pe nepusă masă. În sfârșit, vorbele cu ele însele, noi avem un caz inedit în sine. Cesionarul este la rându-i curentist, trebuie să plătească datoria – asta ca să fim sinceri și să ne asumăm subiectul pe limba tuturor, creanța se situează la alt nivel și parcă nu se cade să faci un Cod Civil doar pentru ,,înregimentați” -, dacă nu a fost plătită și să o recupereze de la debitorul contului. O! Precum vechii poeți…. Ni se servește în meniul Al. 2 și ,,… executarea infructuoasă…”. Recunosc. S-au autodepășit! Nici nu am cuvinte pentru un schimb lexical normal. Totuși, să încheiem dezbaterea. La final de alineat se recapătă încrederea în curentistul cedent (ăl de cesionă datoria) și i se acordă șansa ,,revanșei”, chiar și după ce s-a ratat recuperarea datoriei, deși fuse executare, toată sau în parte, lui revenindu-i aceste proporții la returnare. (Art. 2178)
Și n-o fi la fel? Adică să ,,închei” contul – închidere ce ar fi avut? – la scadența din contract sau să înceteze contul curent. Poate doar pentru deciderea de comun acord a unor ,,… termene intermediare pentru închiderea contului, dar cică soldul de credit să fie înscris într-un nou cont (zice-se ca ,,… primă partidă…”). Iaca, soldul creditor, fără să mai fie ce a fost adineauri, este ,,… creanță lichidă și exigibilă…” și numai bună de luat la dobânzi, de la început și cu totul legală. (Art. 2179)
Ca la taclale… Art. 2180. Cu extras și raport pentru contul curent între…. Ca-ntre frați curentiștii, trimițându-și unul ,,… celuilalt…” cele de mai sus, prezumându-se astfel aprobarea lor (fără ,,… dacă nu este…” nu se putea). Cu termen. Ori fără. Situație ce apelează la uzanțe, practici sau naturi ale operațiunilor. Iar contestarea ulterioară aprobării contului, indiferent care cauze, se poate face în maxim o lună de la aprobarea extrasului, a raportului de cont la închiderea lui. Cu scrisoare recomandată.
Asta era clară. Că soldul creditor va fi supus executării. Deci inutilă reiterarea în Art. 2181. Că poprire este…. Corect, dar nu ca alternativă la executare, cum spune Al. 1, ci ca efect. Altceva-ul articolului se referă la creditorii curentiștilor. Și aici înțeleg că ar fi vorba despre cei din afara relației directe cu contul, creditorii acestora, dornici să-și recupereze datoriile. Prin cerere la instanță, executare, poprire și în plus încheierea contului înainte de termen.
Și din nou nu pricep de ce nu se discută despre prescriere imediat după sau chiar în cadrul articolului cu acțiunea în maxim o lună pentru toate cele greșite în cont: erori de calcul, omisiuni, înscrieri duble și, bineînțeles, altele asemenea. Se propune maxim un an de la comunicarea extrasului ,,dubios”.
Încetarea. Închidere în fapt. La termenul contractual. Și dacă există o altă stipulare ulterioară stabilită de părți. Ași! Cine a văzut pe perioadă nedeterminată cont? Are termen, degeaba zic ei…. Oricum, și dacă ar fi să fie așa, 15 zile sunt suficiente pentru a crea ireversibila încetare. Cu înștiințare. Oricum, spune Al. 2 – tot el – că luna, oricare, are la final un termen intermediar, considerabil, la o adică, termen final. Celelalte situații, nedorite, incapacitate, deces, insolvență, rezolvă încetarea prin denunțarea în același interval, 15 zile, de către reprezentant, respectiv moștenitor. (Art. 2182)
