Fărădelegea lui Călin – Aedul ciril
Viclenia… ce-aș mai înfiera-o. Da’ parcă numai năpârca asta?
Când se urcă scroafa-n copac, mai și coboară. Ca și comodantul, păcălind comodatarul, adică împrumutatul, că bunul avea niscai defecțiuni. E bun de plată. (Art. 2152)
Păcălit rămâne în continuare comodatarul, neputând să rețină bunul pentru obligații ce ar debuta odată cu contractul pentru comodant. (Art. 2153)
Mă încearcă toate ălea. Păi, nea Codule Civil, când vrei matale, totul e concis. Într-o frază de două propoziții ai reușit să sintetizezi ceea ce în alte articole de lege se întind pe multe rânduri. Mai mulți împrumutând același bun concomitent, toți atâția solidari față de comodant. (Art. 2154)
Înapoierea – nu cea de pus pe seama plecaților cu mintea – bunului se face în general după coordonate temporale, când există un termen strict, sau după încheierea uzului efectiv. Când nici acestea nu au specificații contractuale ori obiectul se folosește permanent, restituirea are loc la cererea comodantului. (Art. 2155)
Înainte însă de vremelnicia contractuală, cererea de restituire din partea comodantului are loc în trei situații: el are nevoie stringentă de bun; comodatarul a decedat; comodatarul încalcă obligațiile. (Art. 2156)
Încheiem seria de față cu sensul de titlu executoriu, atribuit contractelor în formă autentică sau ,,… sub semnătură privată cu dată certă…”. Condiții ale legii pentru decesul comodatarului sau pentru expirarea termenului de restituire. Dar nu se aplică titlul executoriu de restituire dacă nu a fost stabilit un termen sau există stipularea unei permanențe de uz a bunului din contractul de comodat. (Art. 2157)
Că nu-s 24 de ore de când un coleg reitera achitarea împrumutului de consum. Despre el vom discuta în această nouă secțiune, a treia și ca să fim mai preciși, schimbăm consum cu consumație.
Am început un alt paragraf pentru a scoate în evidență ,,mișelia”…. Abureala.
Noțiune punct Capacitate se intitulează Art. 2158. Cum la alții, și la împrumut o pereche: împrumutător și împrumutat. Precum procedează ceilalți, și ei, împerecheații, își plimbă de la unul la altul bunuri sau/și obligații. Sume de bani ori bunuri, dar să fie fungibile și consumptibile. Să fie restituibile la termen. Banii bani, lucrurile în aceeași cantitate, de același fel și aceeași calitate. Iar cine se încumetă să dea așa ceva unei sau unor persoane, sunt considerate a fi exonerate de dispozițiile ce privesc pe ăi care….
Tocmai aici voiam să ajung. La faptul că avem 9 articole despre micile trocuri între persoane obișnuite, rarisime astăzi și doar 4 pentru cele legalizate și purtătoare de plus valoare.
Deci. Împrumutul așa, la general, este cu titlu gratuit. Totuși, dacă este vorba de bani, are valoare contractelor cu titlu oneros. (Art. 2159)
Ne întoarserăm la contract, prin urmare și la majoritatea stipulărilor acestora. Cel ce este împrumutat devine proprietarul obiectului împrumutului (am ocolit formularea ,,bun” pentru o mai largă cuprindere) și suportă și riscurile pierderii. (Art. 2160)
Dacă mergem pe mâna consumului de timp și titlu gratuit, da, împrumutatul este favorizat de contract. Însă nimeni nu câștigă de fapt mai nimic. (Art. 2161)
