Cotețul cu metafore – Vorbe de stradă
Vorbe de stradă
Mare bucurie mare!
Vine Marea Relaxare
la petreceri, nemascat
fără vreun certificat!
Căci, Certificatul Verde,
importanța sa își pierde.
Ori că-l ai, ori că nu-l ai,
în casă n-o să mai stai!
Poți ieși de-acum în piață,
să te bucuri iar de viață,
masca nu e necesară
nici la Râmnic, nici în țară!
,,- La dracu` cu Omicronu`!
Să vină Revelionu`!
Însă, mai întâi, Crăciunu`!”
striga unu`, ca nebunu`…
,,- Să tai porcu` fără frică,
de amenda ce se-aplică,
să-mi jelesc viața deșartă
și s-o ud cu țuică fiartă!
– Să mă duc cu ,,Neațalașu`”
cum face tot copilașu`.
mai apoi cu Plugușoru`
cum făcea odat` poporu`!
Când eram pe vremea,
zăpada se depunea,
noi, copiii ne jucam
și nu îmbolnăveam…
Și vreau să vă spun drept,
că eram cu muci pe piept,
iar ciorapii groși, de lână,
erau împletiți de mână…
Când ciorapii se udau,
nasurile ne-nghețau,
dar niciunul nu pleca,
până nu se înnopta…
Și alunecam pe gheață,
neștiind ce-nseamnă viață,
dar acum, când am aflat,
și sângele ne-a-nghețat!
Atunci nu stăteam în casă
chiar de neaua era groasă,
și ieșeam toți pe ulițe
fără griji și fără fițe…
Azi, ulițele-s pustii,
și nu prea mai sunt copii
iar cei mici care mai sunt,
n-au zăpadă, ci… pământ!
Căci și vremea s-a schimbat,
nu mai ninge iarna-n sat,
săniile zac în poduri,
copiii stau pe… IPod-uri!
Astăzi, chiar dacă ar vrea
să se joace, n-ar putea,
căci părinții nu-i mai lasă
să iasă, cumva, din casă…
Ba, că e prea frig afară,
ba, că, uite, deja-i seară!,
ba, că n-are pulover fain,
ba, că face teme online…
Și în plus, la televizor,
a spus un moderator,
c-o să vină iarnă grea,
prin surprindere te ia…
Te surprinde dezbrăcat,
telefonu` ne-ncărcat,
mai mult, și fără semnal…
E de-a dreptu` infernal!
De-aia,(zise omul nostru),
nu cred în vaccinul vostru!
Ne-o da el imunitatea,
însă ne ia libertatea!
Oricum, să știți, măi, copii,
ce a fost, nu va mai fi!
Nici iarna ca altădată,
iar lumea va fi schimbată!
Pân-atunci, să mulțumim
că ne lasă să trăim,
celor care ne veghează
și viața ne-o aranjează!
Să jucăm hora unirii
pe mormântul omenirii,
unde zace îngropată
viața cea adevărată!”
Așa vorbea azi, pe stradă
un om ce voia să vadă,
viața cea adevărată
cea de prea mult timp uitată…
