Spații culturale nr. 14 (13)
Raftul cu cărţi
Nicolai Tăicuţu
Petru Solonaru, TETRAION, Editura Nelinişti metafizice, 2010, Constanţa, 112 p. În eseul Salba de noduri, pe post de prefaţă aici, eminescologul N. Georgescu spune: Catrenele lui Petru Solonaru, din volumul Tetraion, au numai aspect de poezie hermetică, dacă te apropii de ele cu ochii minţii se arată a fi un fel de bulgări de cuvinte bine rotunjiţi, armonizaţi, rimaţi şi ritmaţi, montaţi într-o filosofie, sau mai degrabă înţelepciune, a energetismului ţinuţi într-o pasiune a creaţiei oarecum contagioasă. Le-aş compara cu nişte noduri (nu fără a avea în minte „Nodurile și semnele” nichitiene)… Exemplificăm prin catrenul (nodul) 4: Cât nu sunt încă iarbă și cana are ‘într’ însa/ pustie busuioacă, de ce visarea-mi… plâns-a?…/ …Îmi amintesc plecaţii… Dar vinul vechi îmi spune:/ „-Taci! bea… iubește clipa, că-i singura minune.”
Viorel Tăutan, Elegia civis Transilvaniae Viorel-Gheorghe, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010, 78 p. Pe coperta a patra, criticul literar Mircea Petean spune: Viorel Tăutan e un contemplativ, un privitor [….] amuzant – uneori, stresat alteori, interesat – cel mai adesea, al spectacolului vieţii aparente. Interesul său nu e altul decât acela al regizorului obsedat de ideea de a face acest spectacol cel puţin interesant, dacă nu răscolitor pentru un public posibil. [….] Căci, în fond, totul se reduce, până la urmă, la fascinaţia textului conceput ca spectacol cu un singur spectator, absent, şi acela… Redăm poemul scurt dar mereu seara: dar// cineva din emisfera stângă a nopţii/ închide clipa într-o frunză// mereu// încurcă marşul triumfal/ pentru celebrarea perechilor/ tomnatice// seara.
Dumitru Augustin Doman, Cititorul de roman, Editura Pământul, Piteşti, 2010, 168 p. Autorul ne lămureşte: Cartea aceasta nu este una de critică, nici măcar o culegere de recenzii şi cronici. Ea este, pur şi simplu, un fragment dintr-un jurnal de cititor – printre altele – de romane. Iată autorii romanelor: Radu Aldulescu, Mihai Antonescu, Aurel Antonie, Claudiu Bârsilă, Ioana Bradea, Ioan Buteanu, Leo Butnaru, Nicolae Calomfirescu, Isidor Chicet, Mihaela Cogălniceanu, Nira Costalenco, Nichita Danilov, Cornel Dimovici, Titu Dinuţ, Gellu Dorian, Dumitru M. Ion, Mihai Epure, Maria Gold, Ioan Groşan, Marin Ioniţă, I.T.Lazăr, Catia Maxim, M.M.Lovişte, Fănuş Neagu, Constantin Pădureanu, Gheorghe Păun, Doina Ruşti, Corina Sabău, Ilie Sălceanu, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru, Valentin Taşcu, Şerban Tomşa, Gheorghe Truţă, Nicolae Turtureanu, Radu Ulmeanu, Dumitru Ungureanu, Varujan Vosganian.
Lucian Alecsa, De veghe în lanul cu moroi, Editura Limes, 2009, Cluj-Napoca, 80 p. Scriitorul botoşănean Lucian Alecsa a ajuns să fie în relaţie cu viaţa numai prin poezie. Trăieşte poezia precum viaţa. Spre convingere redăm prima parte din poemul care dă titlul cărţii: Te rugasem să mă laşi să te rescriu/ Tu, pacoste de viaţă, hâdă şi destrăbălată!/ Nu ţi-am cerut decât să-ţi scrijelesc coapsele/ cu numele meu/ şi să-ţi beau sângele picătură cu picătură/ mi-ai trimis pe cap o armată de moroi/ care să-mi umble prin creier/ ai uitat că-I cariat şi plombat cu cenuşă de zei/ acei nătângi aveau ochii mici şi iscoditori/ ca nişte lumânărele de pom/ nu-i puteam opri să nu-mi cutriere sufletul/ l-au zdrenţuit făcându-l harcea-parcea în câteva secunde/ şi acum îmi curg visele şiroaie pe şira spinării/ iar inima mi-e plină de varice…
Emilian Marcu, Zăpada timpurie – ultimele sonete de dragoste din mileniul II, Editura PIM, Iaşi, 2010, 155 p. Criticul literar Alexandru Dobrescu spune: Poet din născare, Emilian Marcu, rămâne poet în tot ce atinge. La rândul său, critical literar Marius Manta completează: Versul viguros al poetului girează într-un final ideea că o trăire de tip romantic nu este desuetă la început de mileniu trei, ci ar putea, dimpotrivă, constitui una dintre puţinele alternative de a te raporta corect la problematica lumii. Iar noi exemplificăm cu ultima parte din sonetul Priveşte, zăpada…: Mirări ireale-n uitate şi fine volute/ Demult s-au retras cu teamă la poli./ Priveşte zăpada învaţă să-asculte/ Şi umbrei, de-acolo, trimite noi soli.// Săgeata de iarbă foc ia-n cuibare/ Priveşte, zăpadă-I, sub tâmple, pe zare.
Florentin Popescu, Noi portrete în peniţă, Rowex Coms, Bucureşti, 2010, 244 p. La această a doua personală Florentin Popescu ne propune o altă serie de portrete din care, în limita spaţiului, am selectat: Eugen Barbu, Şerban Cioculescu, Ion Finteşteanu, Tudor George, Augustin Z. N. Pop, N. Carandino, Ion Brad, Ion Băieşu, Gheorghe Pituţ, Tia Peltz, Ion Gheorghe, Marin Mincu, Liviu Ioan Stoiciu, Titus Vîjeu, Ion Acsan, George Alboiu, Carolina Ilica, Pop Simion, Octavian Moşescu, Magda Ursache, Dan Puric, Ioan Adam, Dumitru Ion Dincă, Alecu Croitoru, Aurel Sasu, Vladimir Udrescu, Horia Gârbea, Titi Damian, Florea Burtan, Virgil Diaconu, Geo Călugăru, Gabriela Defour-Voiculescu, Mihai Stan, Nicolae Rotaru, Gheorghe Neagu, Dumitru Dumitrică, Şerban Codrin, Valeria Manta Tăicuţu, Gheorghe Ceauşu, Nicolae Cabel, Ion Nistor.
Ofelia Prodan, În trei zile lumea va fi devorată, Editura Paralela 45, Piteşti, 2010, 68 p. Ofelia Prodan scrie poeme cu personaje. Poeme compuse tacticos, ca nişte naraţiuni stranii şi crude, cu personaje infraumane, de o intensitate hipnotică, spune criticul literar Paul Cernat, iar poetul Ioan Es. Pop afirmă: Ofelia Prodan a înţeles un fapt esenţial pentru poezia de azi şi anume că, în lipsa unui pretext epic, a unei minimale poveşti, revelaţia pe care aceasta aspiră să o producă nu mai este posibilă. Redăm spre edificare poemul savelciuc plânge: o să-mi daţi de mâncare şi de băut/ îmi veţi spune vorbe blânde dar triste/ savelciuc cel vechi nu mai este/ nimic nu a mai rămas din el/ nici trup nici suflet/ savelciuc cel nou şi fără seamăn/ de puternic stă cu voi la masă/ bea şi mănâncă şi zâmbeşte mulţumit/ dar în sufletul lui plânge/ ca un nenorocit venit din iadul cel putred.
Vlad Scutelnicu, Zaruri, Brumar, Timişoara, 2010, 64 p. Criticul literar Mircea A. Diaconu începe astfel postfaţa la această carte: Nici o ezitare în poezia lui Vlad Scutelnicu. Sau aproape nici una. De câţiva ani, fiecare volum de-al său – acesta e doar al cincilea, cred – reconfirmă verbul unui poet original, a cărui tonalitate sceptic-ironică nu exhibă angoasa, aşa cum nu o coboară spre histrionismul mistificator. Redăm poemul niciodată: niciodată n-am putut să-l întreb pe tata/ ce-l doare/ pe el niciodată/ nu trebuie să-l doară ceva/ nici fruntea că m-a gândit pe mine/ nici mâinile cu care a mângâiat-o pe mama/ între două pluguri înfipte războinic în brazda/ rebelă a pământului/ nici măcar gândul că există/ asta da bucurie/ iată semnul că nici pe mine/ nu trebuie să mă doară nimic/ fiule/ niciodată.
Coralia-Adriana Benescu, Litera de sub văl, Editura Pastel, Braşov, 2010, 64 p. Scriitorul Nicolae Gâlmeanu prefaţează acest volum de debut şi, printre altele, consemnează: De o vascularizare dincolo de comun, volumul se susţine pe o forţă şi o diversitate semantic fiind vorba despre drumul dinspre profane către sacru, ori ca o pierzanie sodomică, al unei lumi izbăvite de neantizare. Exemplificăm cu două strofe din poezia Din câte vieţi mă naşti: Din câte vieţi mă naşti şi mă auzi ţipând,/ Din dinte şi din piatră, din lutul fără buză;/ Când umbra peste trup îmi cade ca o frunză,/ Din pieptul meu ies muguri când şi când.// Se năruie asupra-ţi parfumul lor de lapte,/ Te uiţi cum se desface petala şi se rupe,/ În palme mă cuprinzi ca între două cupe/ Din care se revarsă nemărginiri de noapte.
Corneliu Antoniu, fructedemare@yahoo.rom – poeme/ Gedichte/ poems// meeresfrüchte@yahoo.rom// fruitsdemer@yahoo.rom// seafood@yahoo.rom, Fundaţia culturală ANTARES, Galaţi, 2010, 48 p. Textele reunite sub acest titlu au versiuni în limbile germană, engleză şi franceză, realizate de Peter Sragher, Petru Iamandi, Carmen Racoviţă şi George Astaloş. Pentru etalarea stilului deosebit şi a modernităţii felului de abordare a poeziei redăm aici poemul Tapet cu hieroglifă: Urmărirea lui Ezellino/ Făcută mai mult cu un ochi/ Cum vine noaptea în frigul sfâşiat/ De-a lungul perdelei sfâşiate, missa solemnis// Una din rufele mele flutura imaginar/ Pe platoşa întunericului, hieroglifă de frontieră/ Eşarfă între pulpele Madonei înfiptă în zid.
Mioara Neagu, Bibliofilie la Buzău. Cărţi cu dedicaţii lui Alex. Oproescu. Catalog alfabetic. Buzău, 2010 Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu”. Editura ALPHA MDN, 232 p. Cartea face parte din colecţia „Patrimoniul Bibliotecii Judeţene «V.Voiculescu» Buzău” coordonată de Sorin Burlacu. Lector: Gheorghe Istrate. Pe coperta I se află un portret realizat de Veronica Porumbacu în 1974 lui Alex. Oproescu, iar pe coperta IV, o fotografie făcută la Pârscov în 1980 – bustul lui V. Voiculescu şi Alex. Oproescu. Catalogul acesta de cărţi înnobilate cuprinde o selecţie de 1040 din totalul celor 1500 de volume. Şi precizează autoarea: …ce prezentăm aici este elocvent, relevând prin intermediul „dedicaţiilor” via mişcare literară buzoiană a ultimelor decenii, relaţia cu reputaţi oaspeţi.
Mircea Chiriţă, Conspiraţia îndoielii, Editura LORILAV, Buzău, 2010, 94 p. Născut pe acelaşi plai cu Ion Băieşu, Mircea Chiriţă a funcţionat ca profesor de limba şi literatura română, în apropiere, peste deal, la Racoviţeni, în acelaşi climat. Este cel de-al treilea volum de poezie, după Ciudat, neliniştea (1998) şi Dialectica rodirii (2009). Şi îi stă bine domnului profesor, pensionar, alături de poezie: în fiecare dimineaţă,/ mă trezesc cu o bună dispoziţie/ impresionantă./ O simt în ochi, pe buze/ şi în celelalte puncte cardinale./ Cum mă îndoiesc de orice,/ o supun unor examene mediatice/ ca să mă conving/ că nu e contrafăcută,/ apoi ies cu ea în livadă/ ca s-o împart cu vişinii,/ cu iarba/ şi cu celelalte sentimente. (Mă îndoiesc de orice)
