Brigada diverse – (Ș)i (a)lea
22 iunie 2023
Așa ce-mi vin pe ministrașii foști nevricalele…. Unde ai fost, nea Miclea, când profesorii, dar și restul lumii – e un eres al tagmei… cum că nimeni n-ar mai fi ca ai ei membri -, spuneau că salariile nu ajung nici pe-un rând repetitiv de uzanțe zilnice culinaro-vestimentare – alea-alea datorii și întreținere -, că e bătaie de joc să li se azvârle leuți ca osul câinelui? Că nu vom mai avea profesori? Fals. Pentru orice prost se naște unul mai deștept decât el – dar prost și el -, pentru o cât de mică banalitate se găsește vreunul care să se simtă profesor.
,,… iubitul mamei fetei…” Un dram de continuare ca între neamuri și afini poate zăpăci publicul cititor. Oricare ar fi subiectul. Viii cu viii și morții….
Munți dedesubt…. Or fi în cine știe ce grotă sau găoace a pământului. La ce să ne folosească informația? La ce bun să știm despre existența unor…. Cred însă că nu înțelegem termenul, ce este muntele în sine. Altfel ne-am schimba optica și orice încrețire de scoarță, orice depunere după deversările vulcanice, chiar și în ,,borta” planetei, ar primi alt nume.
Iote, nea Miclea, colea un dăscăluș de școală nouă, care încearcă să răzbată dincolo de peticul financiar inexistent din partea ministerului, făcând pe curierul. Și mai zicea românul că sibianul, mai ieri iohannist, mai ieri de capitală culturală, o duce ca în sânul lui Avram.
Iar ne facem de rușine. Să nu știm noi ce este subteranul? Să nu știm măcar de unde vin extratereștrii, nu din pământ, ci din afara lui?
Unele ,,știri” frizează nebunia netratabilă. Auzi la ei, soarele este cub!
Doi leuți… la salariu: să fie cât o victorie? Să fie câștig pentru noua generație? Pentru copii? Beție fără să bei, amețeală fără droguri, somn fără să închizi un ochi.
Ăi mai mari nu pot fi decât împreună. Cam ca Ringo Starr și Steve Lukather.
Bun. Părinții să nu îndemne copiii către performanță. Da’ matale, nea profesor de matematică pentru olimpici, cum de-i obligi?
Ce se mai putea trece înainte de ,,antepreșcolar” pe diploma unei gâgâlici de grădiniță? Și cum vedeți voi un copil cuminte și voios? Cum le-ați putea sintetiza pe amândouă luate ca una?
Nici despre Brenciu n-aș fi menționat vreodată ceva dacă…. Ei, da! A căzut pe scenă. Să vă spun că marți am pățit la fel? Nu cântând. Ci manevrând o roabă plină fierătanii de trebuință unui lăcătuș și unui sudor. Aparatul de arc electric, masca – nu Mască -, ciocane, flex…. Purtate dintr-un loc în altul. Manevră defectuoasă. Cu spatele. Când nu cartografiezi bine, te alegi cu bâca peste un cap de podișcă, picaj pe umărul stâng, au!, bineînțeles, ridicare. Aparat cu cracii în sus, geamul și filtrul măștii sparte, piatra de flex ruptă. Eu bine… sănătos. Abia acum mi-am dat seama de la ce sunt zgârieturile de pe mâini. De la picaj.
Apăi… dezțânțirizare la ora cinci și ceva. Și duminică. Avioane care mai de care mai viteze la ora când colegul Manoli doarme dus. Bașca zeloasa de femeie de la dereticarea (scrisesem prost dintru început deratizare) pe străzi, care, luni la prima oră – șase -, la mine ultima de somn, râcâia cu lopata prin buruienile de pe lângă casa vecinei de pe colț. Sârg pe ea. Și dacă mai pun și sperietura unui buzoian după – cred – bariera spargerii vitezei sunetului….
