EditorialFărădelegea lui Călin

Fărădelegea lui Călin – Jidul țivil

Drum…. Năbădăios și pe spinarea cărăușului.
’ai mama lui. Tot el să-l ducă cu viteză, la timp, tot el să răspundă de bagajele sau bunurile plimbărețului. Singura-i scăpare este întreită: viciile lucrurilor, vina călătorului, forța majoră. Bagajul de mână, la purtător, poate fi despăgubit numai dacă transportatorul l-a deteriorat sau l-a pierdut. Cuantumul este egal cu cel declarat de călător sau dacă nu a fost declarat bagajul, atunci estimarea se face potrivit cu natura lui, conținutul sau ,,… alte asemenea elemente, după împrejurări.”. (Art. 2005)
Toate relele unei translări rutiere de la punctul a la punctul b în Art. 2006. Deces, vătămare, pierdere, deteriorare – o însemna cam tot asta distrugerea, dar o mențiune se cuvenea ei – se lasă în seama transportatorului angrenat în morișca transporturilor combinate, succesive, cel pe timpul căruia s-au produs ,,nenorocirile”. Doar la bunuri-bagaje transportatorii vor fi obligați ,,… să contribuie la despăgubire…”. De-ar da domnul să răspundă de-adevăratelea cum ar din ăștia ca Cfr-ul pentru ceea ce Al. 3 legiferează în Codul Civil, adică pentru întârzieri și întreruperi, astfel încât la finalul periplului aer/apă/pământ să se ajungă mai târziu decât s-a stabilit în contract. Da’ n-o să vedeți în viața asta despăgubiri pe speța aceasta.
O referință ambiguă. Ce să însemne drepturile călătorului ce pot fi cedate? Biletul, ce altceva? A, recuperarea sumelor aferente înainte de a începe călătoria. Poate? (Art. 2007)
Persoana… ca la mărfurile Art. 1991, punctul 3. (Art. 2008)
Schimb de…. Am depășit, sper, momentele transporturilor ca să trecem la încredințarea unor puteri, drepturi și obligații altcuiva. (Art. 2009)
Mai concis, capitolul IX se preocupă de soarta mandatului, mandatarului și mandantului. Cum nimeni nu muncește dacă nu primește – azi – și invers – mai ieri -, și căruțirea unuia pentru folosul altuia are implicații pecuniar-lucrative. Declarativ, Al. 1 propune două tipuri de mandate, cu titlu gratuit și cu titlu oneros. Încă nu mă împac cu trecerea de la ce știam, necinstea oneroșeniei, la apăsătorul, impunătorul anumitor sarcini fără a primi ceva în schimb. Dacă onerosul este astfel, gratuitul nici nu poate pune problema vreunei răsplăți. Totuși, împovărătoarele sarcini stau în dex sub semnul dual al luării – un soi de reciprocitate – și neluării – un gen de neutralitate față de recompensare în care doar beneficiarul are voie la avantaj. Al. 2 definește însă onerosul titlu cu plata pentru mandatar, fie că se stipulează contractual, fie că în lipsă este aleasă soluția uzanțelor legale ori a valorii serviciilor aduse mandantului. La Al. 3 plata și stabilirea cuantumului ei au aceeași soartă la stingerea acționării în judecată, au același termen de prescriere. (Art. 2010)
Mai scurt de atât nu există: ,,Mandatul este cu sau fără reprezentare.”. (Art. 2011)
Parcă-s mai limpezi ,,izvoarele” lexicale acum. Practic mandatul se rezumă la reprezentarea pentru încheierea unor acte. Hârtia care atestă împuternicirea se numește procură. Sunt sigur că ați avut parte în viața asta de cel puțin una. (Art. 2012)
Și dacă închei cu un număr vădit cu tentă ghinionistă, și dacă încep cu același, efectul este același. Art. 2013 specifică forma contractului de mandat. Doar în formă scrisă. Autentică, cu semnătură privată, verbală. Una dintre variante. Însușirea calității fiind considerată legală prin însăși aplicarea mandatului. Actul juridic astfel încheiat se conformează numai formei legale consacrate, exceptată fiind doar dacă folosește la opozabilitatea către terți.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share