Ora de muzică 2 – Reabilitare
Puteam încheia epopeea jurnalistică. Mă frământă totuși ideea că s-a produs o nedreptate.
Vară. Spune Nenad Georgievski, ,,scriitor” din ramura articolelor despre jazz, site-ul AllAboutJazz. Și fiecare răstimp al căldurilor are nevoie de un cântec, de un album care să reamintească oamenilor cât de bine este să trăiești. Nu mi-s estival până să mă las pradă poftelor toate – deși nu e anotimp care să-mi placă mai mult -, dar un strop de culoare, de lejeritate, de dans măcar leneș, de dezbrăcare de orice încrâncenare și griji parcă ar fi nevoie o dată în an. Găsesc în sfârșit pe cineva care nu pune problema ,,ce caută Sting cu Shaggy”. Onestitatea acestuia emite teorii precum ,,Sting se întoarce la obârșii”, recunoscând predilecția The Police pentru raggae și a membrilor chiar și după despărțire. ,,Al șaptelea val” și ,,English man in New York” fiind cele mai evidente, spune el (uită de Roxanne care tot de pe acolo vine). E un pic enervant că uzează de prea multe ori de ,,on the other hand”, dar dacă subliniază chestiuni evidente, este de trecut cu vederea. O altă viziune despre apropierea lui Sting de Shaggy se pliază pe predilecția jamaicanilor de a cânta muzica lui Sumner, realizându-se în acest mileniu câteva albume tribut. Că nu e pe gustul unora duetul, nu e nicio noutate. Așa nu le-a convenit unora că a ajuns să cânte cu Mami, cu Karamazov, că nu se potrivea cu…. Și bine a zis că are o înclinație spre experiențe și muzicieni dintre cei mai neașteptați. Toate peste toate, avem totuși un material discografic făptuit de doi mari muzicieni.
Forbes. Un larg articol îl dedică celor doi muzicieni Derek Scancarelli, după ce a asistat la KTUphoria. În aceeași direcție din acea perioadă, adăugând și el peste toate părerile generale încă o nuanță: ,,Sting și Shaggy știu că sunteți nelămuriți. Și le place”. Pur și simplu ambii se distrează de minune. Ca din culisele concertelor și pregătirilor lor: probele de sunet, pentru mai mulți protagoniști, în numere separate de apariție, se face în ordinea inversă intrării în scenă. Prin urmare, la ora 5 ale după-amiezii, S&S au încheiat soundcheck-ul. Ca să dea o tentă literară periplului jurnalistic, Derek descrie atmosfera acelei ore: soarele coboară pe bolta cerului în timp ce duoul trece prin setul de piese, salvați, opinează, de câțiva spectatori rătăciți prin arealul publicului, în timp ce restul stau după garduri și porți așteptând să li se permită accesul. Sunt amănunte nu interesante, dar trebuie să știe și fanii, și cei care ignoră munca dinainte și din spatele celor câteva zeci de minute de prestație pe scenă cu ce se ocupă artiștii. În mai puțin de o oră până la intrare, Sting, ,,furișându-se printre jaloanele fixate de organizatori, ajunge în camera de echipare a artiștilor și râde de neobișnuita situație: de obicei nu noi deschidem concertul, noi îl închidem!”. Astfel începe un lung interviu, cu o astfel de afirmație, obraznică dacă ar fi rostit-o altcineva. O permisiune acceptată unui artist care a vândut la albume cât să i se decerneze mai mult decât platina, un premiat cu Grammy ce nu are degete ca să le numere, un membru al unei trupe care a fost în Rock and Roll Hall of Fame 15 ani. Și numai el știe, Sting, cum. Dac-aș sta să depăn toată lâna din caierul dialogului celor trei, nu mi-ar ajunge trei pagini…. Acești Abbott și Costelo care după ce-au aruncat pe piață anunțul colaborării au dorit să vadă reacțiile. Cum spune Shaggy, că i-a plăcut ce față a făcut lumea după. Evident, Sting a găsit, la prima strigare, ce au în comun: sunt capi de familie, bătrâni și votanți. Ca și-n alt articol despre care am vorbit, conexiunea lui Sting cu țara în care Shaggy și-a petrecut primii 18 ani începe în anii 80. Poate n-ar fi existat Every Breath You Take dacă n-ar fi petrecut clipe romantice în Jamaica, în Kinstone, care este complet diferit față de ce știa, un oraș care a reușit o schimbare radicală în bine. Amintirile curg…. Întoarcerea se datorează influențelor comunității vest-indienilor din Anglia, practic a crescut cu ska music, bluebeat, calypso, raggae și dancehall. Se vor fi vorbit destule, despre cum a fost privită The Police, despre stilurile diferite abordate, despre cât raggae a fost muzica lor cu adevărat, despre cum au reușit să-i atașeze acorduri de jazz…. Despre cum a luptat Shaggy în războiul din Golf, despre percepția momentană a lui Sting vizavi de o parodie filmată de Shaggy și James Corden – ,,You looked like Marilyn Monroe.” -, glumind amical. Despre faptul că nu-l agreează niciunul pe Trump. În fine…. Că nu-și închipuie Sting că prietenia lor se va termina deodată cu ultimul concert al turneului de promovare al albumului 44/876, fiindcă știe că amândoi caută noi teritorii de explorat. Și ca de final, Sting declară că s-a bucurat de fiecare minut petrecut împreună cu Shaggy. Și acesta la fel.
Ei, așa mai da!
