Spații culturale nr. 18 (10)
Andrei KOROVIN
Federaţia Rusă
S-a născut în oraşul Tula (1971). Absolvent al Facultăţii de Drept, după care a urmat cursurile superioare de literatură la Institutul „Gorki” din Moscova. A publicat cărţile de versuri „Arborii cântători” (2007) şi „Soarele revărsat” (2010). Este organizatorul Festivalului Internaţional „Voloşin” din Koktebel, Crimeea.
CÂND SE SCUTURĂ LEBEDELE
când se scutură lebedele
şi reînvie lotuşii
amfora corpului tău se afundă în apă
până la imposibilitatea
de a fi neiubită
lipsită de tandreţe goală
după care din apă apar copii
se arată păsări
apoi zboară toate
rămânând doar
puful de lebădă
ÎNCHIDEREA AMERICII
indienii populaţiei maya
şi astăzi mai ţin degetele cruciş
tot aşteptând că odată şi odată se vor trezi
iar împănatul şarpe Quetzalcoatl
va pedepsi veneticii cu faţa palidă
devorându-le etniile
arzându-le oraşele
ştergând America de pe hărţile geografice
şi dânşii nu se vor reîntoarce nicicând
uitând drumul îndărăt
mârşavii dulăi palizi
ce au distrus raiul de pe Pământ
TEOGONIE RUSEASCĂ
sau litere ce se risipesc
– să fie Rusia, – a spus Esenin
– să fie Esenin, – a spus Rusia
– să fie Puşkin, – a spus Puşkin
drept răspuns – tăcerea
– hei, ce-i cu porcăria asta?! – strigă… Uşkin
–…ce-i cu porcăriaaa
… porcăriaaa
… căriaaa
– răspunse ecoul
astfel că… Şkin se supără
ducându-se să se dueleze cu d’Anthès
care de fapt nici nu a existat
PLANETA OAMENILOR
hoinărind pe străzile oraşului
sau prin labirintul metroului
te miri că astea toate le-au creat oamenii
trupul cărora nouăzeci la sută e apă
obiecte biologice
specimene muritoare
ce se împerechează ca animalele
ucigându-şi semenii
devorând alte fiinţe
murind şi putrezind pe pământ
anume ei au edificat aceste oraşe subterane
cu vagoane zburătoare
anume ei au supus pământul
descoperind ţări depărtate
învăţând maşinile de fier să zboare
anume ei au înălţat turnuri până la cer
chiar după ce le-au fost amestecate graiurile
ei au populat burta oceanului
cu peşti de fier
ei au ucis creaturile Domnului amuzându-se
ei au transformat pădurile în pustiuri
ei au scris poeme uluitoare
au învăţat să asculte şi să vadă
să compună muzică să picteze tablouri
ei sunt cei care au născocit armele
în stare să lichideze toate astea
la o simplă apăsare de deget
ei se numesc oameni
şi eu am crescut în mijlocul lor
Doamne de ce ţi-ai bătut joc de mine în asemenea hal?
CE PRICEPI TU ÎN POEZIE
acum
când eu am intrat în tine
CU TOT VERSUL
să vedem
ce pricepi tu în poezie
cum îţi place
ACEST
poem
AMINTINDU-MI PETERSBURGUL
asta e umbra Ermitajului în apă stătută
colo cine se ascunde? – o nopticică albă
zorii se insinuează în umbra pârguită
atlanţii au în mâini câte-o palidă salbă
invidiem morţii cât mai suntem în viaţă
însă ei au o muncă deloc uşoară
să fie caldarâm copac sau pârâu-fir-de-aţă
sau pauză muzicală – cocotă spre seară
trăncăneşte o mică şalupă parcă-n neştire
călăreţul galopează şi-nvolbură spuma
nu-ţi urez nici coroană nici nenorocire
eu plec am plecat voi pleca
ÎMPLETITORII ŞI CITITORII
în trenul electric cineva tricotează altcineva citeşte
viaţa nu e decât moartea care ne răsfoieşte
cei de tricotează nimeresc în rai
unde nu e nevoie de suflet
cititorii ajung în iad
dat fiind că cel ce gândeşte greşeşte
ce-ar fi oare să împletesc eu
coroană pentru fiu
sau destin pentru regat
regat-ce-mi-e-stat
peştişor-în-borcan
doar cel de citeşte
se gândeşte la Africa şi China
cititorul zoreşte
cel ce tricotează nu se grăbeşte
APARIŢIA SPECIILOR: POEMUL
când vine poemul
tu ai următoarele alternative
să-i devii stalker
călăuză
în lumea păguboasă a
obiectelor literelor oamenilor
asumându-ţi responsabilitatea
pentru destinul său
dacă vreun băieţandru
îl duce la lecţii de karate
să povestească despre Heracle şi Homer
dacă vreo fetiţă îl ia
la lecţii de înot
să citească despre Scufiţa Roşie şi Fetiţa Degeţica
tu va trebui să faci multe
înainte ca el
să părăsească încăperea
biroului pentru computerul tău
şi să purceadă pe lungul drum
al conştiinţei umane
sau
să-l trădezi
prefăcându-te că nu-i auzi
glăsciorul subţire: tăticu’! tăăăticu’!
să te prefaci buştean
pierzând blocnotes pix
scăpând jos notebook-ul
să uiţi să te ridici din aşternut
să te îmbeţi în draci cu omuleţii verzi
să aduci în casă cine ştie ce femeie
să te aranjezi la serviciu
să inventezi o nouă metodă de asasinat
gândindu-te că despre acest avort
nu va afla nimeni niciodată
cine ai fi tu
creator sau ucigaş
iad şi rai
în tine însuţi
SĂ AJUNGI PÂNĂ-N VARĂ CUMVA
În memoria lui A.K.
soarele-a ars gaură-n dungata saltea
visul ciorchinilor e copt ca vinul la cină
melcii din tufele de coacăză populează terasa
eu nu mai am nevoie de tine
stelele au devenit lunguieţe iar nopţile mai luminoase
cerul sudului tresare trezit din somn
să recitesc din Márquez Boccacio pagini voluptoase
se-aude plâns după geam – vreun prunc pui om?
cine schimbă măştile de carnaval pe măşti de moarte
e de ne-nţeles – vreo bătrână sau Julieta
e bine când ai pereche de vieţi în rezervă – poate
astfel ajungi până-n vară cumva
În româneşte de
Leo BUTNARU
