Zăngănele LXXXV
Mă gândeam eu că există și bărbați adevărați în țara asta, dar mereu mi-a fost oarecum să-i numesc. Așa sunt eu, rușinos.
Avem judecători. De caz. Și procurori. De la caz, la caz. Acuzatori, nici nu se pune problema. Când spui ,,condamn”, du-te nenică la ăla și ia-l de gât, dă-i o mamă zdravănă de bătaie și răcorit pe dânsul, c-așa spun moldovenii, deferă-l organelor abilitate ca să-l încarcereze. Sau cum am mai citit eu prin ,,Războiul sfârșitului lumii”, model pentru multe trupe că armate, că tribale, beligerante, dezbracă-l, taie-i-o de la rădăcină și îndeasă-i-o pe gât. Aia da bărbăție!
Dacă este cineva vinovat pentru astfel de comportamente aceia sunteți voi cu toții, voi cei ce stați cu cartonașul scris în față acum, voi cei care-ați tras perdeaua moralității de pe toate ecranele începând de ieri, acela de acum 25 de ani, voi cei care l-ați pus pe ăl mic să spună lucruri trăznite, care ați folosit prima oară sinonimul lui fund ca să fiți mai aproape de popor. Voi cei care v-ați tuns, v-ați dedat la ținută mulată pe corp, care ați îmbrăcat rochii pentru efect artistic, voi cei care formați opinii.
Unde vor fi studiat puii de lele geografia feminină și de unde să știe ei de plăcerile multiple? Or fi citit ceva din literatura universală, erotică sau la antena satelor pe seară, înainte de culcare, vreo actriță focoasă să le fi citit din aventurile Ciociolinei? Nu televizorul le-a arătat cum? Nu ziarele le-au oferit fete gratis pe la pagina cinci și gata despuiate? Unii ar spune că una e una și alta e alta. Eu nu cred în astfel de împărțiri. Că plătită, că de meserie, tot femeie se numește, tot perversiune se cheamă întreaga kamasutră că-i cu voie sau fără. Știa România de sex oral și anal? Intrau femeile în pământ de rușine doar dacă auzeau o gură străină mestecând injurii, restul erau de neconceput și de neînchipuit. Chiar dac-ar fi vrut biata încinsă-n creier să se dedea la vreun experiment, n-ar fi știut cum și n-ar fi avut cu cine, i-ar fi lipit partenerul o etichetă și ar fi excomunicat-o din lumea celor cu cuviință.
Era o vreme când prostimea n-avea acces la nimic, când lucrurile erau de un firesc inatacabil, când legătura dintre doi, el băiat și ea fată, specific pentru a nu se crea confuzie, funcționa pe bazele producerii de urmași, după un program strict, după reguli de bun simț și mai ales în intimitate. Până și bordelurile aveau și au codul lor etic. Există măcar un paravan care să ascundă rușinea de-a schimba partenerii tocmiți cu ora. Dar e mai mult de atât într-un lupanar. E un strop de igienă, un program strict, pază împotriva abuzurilor că de, femeia dacă nu vrea, nu vrea și țipă de se-aude și de la o sută de kilometri. Se-aude măi flăcăi și la voi? Păi dacă voi ca niște țopârlani v-o băgați cum vă vine, credeți că e și bine? Duceți fata mă măcar în fân, tratați-o cu nițică tandrețe și spuneți-i două vorbe frumoase, spălați-vă și voi înainte și ia să vedeți voi după. Mai strigă viol? Am crezut și eu că vă duce și pe voi tărtăcuța aia. Nu vă gândiți mă că una de-aia de-ați îngrămădit-o voi cu forța pe bancheta din spate a mașinii și-ați tăvălit-o pe câmp o să vă fie nevastă? Nu v-a trecut prin cap că s-ar putea să nimeriți una care să fi fost unsă cu toate alifiile și numai voi în calitate de soți să nu aflați niciodată că se culcă cu tot satul?
Mă așteptam să fie incrimanată moralitatea gestului cu parteneri multipli. Indivizii sunt ușor de încarcerat. Mă așteptam să scrie pe patrulaterul acela alb ,,Noi protejăm femeile și nu suntem de acord ca ele să fie abuzate în niciun fel”. Violul este doar unul dintre actele de voință ucisă.
