Zăngănele LXXVIII
Nimerii ca musca-n lapte. Alb, dulce și înecător. Dacă-l pui în contrast cu verdele-albastrul mării să juri că-i….
Îmi străfulgeraseră mințile la un regal de ,,Da!” pentru această spinoasă internațională problemă. M-am răzgândit. Departe de mine simpatia deopotrivă cu sora smolită antipatică, plămada din care sunt conceput are un ,,Nu” pentru toate. Dar…. Am învățat la școală printre altele nițică algebră și geometrie și istorie așa cum era ea pusă pe banca elevului de școală. Mistificările și omisiunile pe care le tot descopăr zi de zi, dar și inconsistențele lor sustenabile doar ca prezumții, n-au alterat cu nimic certitudinea că au existat câteva civilizații de necontestat, aliniate pe axa cronologică în ordinea în care popoarele lor s-au trezit din neandertalismul nebulos în care clociseră în urmă. Mesopotamia, Egipt, Grecia și Imperiul Roman. Se pot spune mai mult de o mie și una povești despre fiecare, tot cadrilaterul ăsta face cât toată omenirea și nu e o afirmație de dragul vorbei, este adevărul pur. Mâine cineva ar putea să dărâme întreaga mea credință că nimeni în afara acestora nu putea face mai bine ce încă dăinuie. Până atunci….
Uităm cu ușurință unde s-a născut cuvântul democrație și unde a fost vreodată mai perfect pus în practică conceptul, stăm ignoranți și ne prefacem că nu vedem unde ospitalitatea este la ea acasă și îndreptăm armele războinic spre obârșiile noastre. Au mai făcut-o și alții, să fie la ei și la eF-urile lor invizibile. M-am trezit la ora de română pentru răsăriți de-o șchioapă cu un rezumat, binefăcut totuși, al Epopeii aheilor ba pe mare, ba pe uscat, ba la luptă, ba la iubit, și cu zei și cu pământeni, la origini povestit din închipuire sau chiar din realitate de un orb locuitor al munților insulei Chios. Și numai din atât elenii ar putea trăi fericiți și cu buzunarele pline încă o mie de ani, din drepturile de autor pentru unica scriere academică. În locul lor aș interzice folosirea teoremei lui Pitagora, pe cea atribuită lui Thales, predarea filozofiilor lui Socrate, Platon și Aristotel, aș cere nu o mie ci o sută de mii de miliarde pentru Herodot, Hipocrate și mai ales Arhimede care a inventat mașini de război. Cel puțin în partea asta de lume ei au închipuit cu rațiuni dintre cele mai rafinate ceea ce restul Europei nici nu visa. Matematica, politica, medicina, filozofia, fizica, astronomia, geografia și istoria, muzica și desenul, teatrul și dansul, arta cea mai fină, navigația, economia, statul în toate formele lui de conducere. Când nemții, franțujii, hispanicii, Angliteria toată, romanii, nordicii și alte neamuri dădeau cu barda la propriu în tot ce mișca, grecul își punea probleme existențiale, metafizice, escatologice, pusese foamea la punct și-o fixase în așa fel încât restul orelor să le folosească pentru descoperirea propriei ființe și naturii din care face parte. Soarele mijit de dimineață l-a făcut să deschidă ochii mari nu ca să-l apuce vreo năvârlie pe cel lângă care adormise întreaga noaptea și să-l suprime ci ca să afle ce este, cât este până la el, ce-s stelele și luna, ce este apa, pământul, animalele, ce este omul și din ce este plămădit. Ce este gândirea și de ce funcționează în atât de multe feluri. Ce sunt zeii și cum îl pot ajuta să supraviețuiască. Chiar și aceste personaje inventate sunt unicat, aceste supraființe, stăpânitorii și veghetorii lumii par mai omenești decât orice altă plăsmuire religioasă, neverosimilă până la ateism, pusă în minți speriate de trăsnet și fulger, de întuneric profund și lumină orbitoare.
Un ,,Lup”, de familie, de neam germanic i-a contestat lui Homer ,,August” existența și opera, un alt lup, din aceeași gintă, s-a considerat primordial și-a ras tot ce era mai normal în viața de zi cu zi, antrenând omorul pe bandă rulantă de dragul arianismului. Mă întreb așa, prostește, doamna vrea o nouă asanare, așa doar de dragul economiei nemțește făcută?
