Cenaclul Alexandru Sihleanu – 24 Septembrie 2022

CÂND TALENTUL ÎȘI SPUNE CUVÂNTUL, SCRISUL TREBUIE SUSȚINUT CU PRICEPEREA ADUCERII AMINTE

Sâmbătă, 24 septembrie, ziua Sf. întâia Mc., întocmai cu ap. Tecla; Sf. Cuv. Siluan Anthonitul, ședința Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Iarna la români) Vom gândi și noi la rece/ Chiar de „clănțănim” din dinți,/ Iarna vine, iarna trece,/ Ne rugăm și noi la sfinți! (Mini fabulă) Un motan și o pisică/ Într-o demonstrație,/ Trebuia să-i facă/ Mâței respirație./ După repetiții/ Și multe, multe bisuri,/ Așa din mai „nimica”/ Și-a revenit pisica,/ Însă cu regrete, bietul motănel,/ Dis de dimineață, căzu-n comă el!” (Dumitru Hangu)
„(D’ALE ALEGERILOR) Candidatul înainte de alegeri: – Cin’ se ia cu mine bine/ Ii dau haina de pe mine… Și după alegeri: M-ați votat? Ați fost vioi,/ Jos cu haina de pe voi! (PREOTULUI ALEXA VISARION, AGRESOR DE FEMEI) Ori te lepezi de Satana/ Și o dai pe Bromoval,/ Ori, dând dracului sutana,/ Te faci taur comunal!” (Nicu Alecu, Murgești, grupul de epigramiști Alexandru Sihleanu, prin internet).
„(Colacul de salvare s-a spart) Aștept de mult o salvare/ De la cei din guvernare./ Toate sunt promisiuni,/ Acum aștept noi minciuni. (Scopul scuză mijloacele) Într-o relație în doi,/ Se mai iscă și război./ Ca să obțin un inel,/ Am dat la pace cu el.”(Safta Leaută, prin telefon, cu drag de la Năvodari)
Dl Nicolae Constantinescu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Prietenilor) Constat cu tristețe, frate,/ Că-mi vine să-mi ies din pepeni,/ Oare asta e dreptate?/ Când ești sincer, n-ai prieteni. (Morții și satanei) El se-ntreba, căutând o cheie,/ Că totuși, moartea este o femeie,/ Femeia-i zice cu-n prelung oftat,/ Pentru că și dracul, este tot bărbat. (Unui visător) Ooo! Ce bucurie mare!/ Am visat că sunt la mare,/ De nu suna telefonul,/ Stăteam neică, tot sezonul”. A continuat cu monologul Sus, Costică! din volumul Înțepături utile, Ed. Rafet, 2017, autor Matincă Costea: „Sunt Costică, navetist,/ Formidabil fotbalist,/ Ador jocul cu piciorul,/ Joc la F. C. „Grâușorul”/ Cotată echipă bună/ Și cu mulți fani în tribună;/ Pe-al gazonului platou/ Considerat un erou./ Când șutez și golul pică/ Aud: Bravo! Sus, Costică!/ Jucător de nota zece,/ De la noi nu vrea să plece./ Înaintaș de valoare,/ Ești al nostru, frățioare./ Tribunele se ridică:/ Sus, Costică!// când sunt condamnat de soartă/ Și șutez pe lângă poartă/ Sau dau o pasă greșită/ Atmosfera e cumplită./ Boul, jocul ni-l încurcă…/ – Animalule, la țurcă!/ Nu e jucător sadea/ Costică e o lichea/ A băut două vecine…/ – Animalule, rușine!/ Acesta-i jucător? Gargară…/ dă-l afară!// Încerc să mă redresez/ Fiindcă fotbalul mi-e crez/ Și mă precipit, asud/ Și-n tribune iar aud:/ N-are pic de viziune,/ Face clubul de rușine!/ Un cotonogar, adică…/ Jos, Costică!// În etapa următoare/ Jocul meu prinde valoare;/ Pasele sunt reușite,/ Aplauzele prelungite,/ Apoi, spre norocul meu,/ Pătrund iute în careu…/ Portarul iese din rol,/ Șutez tare… și e gol!/ M-am simțit îmbrățișat,/ Toți colegii m-au pupat,/ Fapt de care nu mă mir,/ Tribuna e în delir!/ Toată lumea în picioare…/ Să ne trăiești frățioare!/ Plouă, însă rezistăm,/ Însuflețiți alergăm…/ Mingea se plimbă frumos,/ Adversaru-i arțăgos; Mă-nvârt ca un titirez,/ Dau cuc apul și marchez!/ Suporterii de sub umbrelă,/ Văd doi – zero pe tabelă./ Bravo mă, ești formidabil!/ Ești un jucător valabil!/ Mă aclamă strigând fanii…/ Acesta merită toți banii!/ De adversar nu-i e frică…/ Sus, Costică!// Apoi, la antrenament,/ Strâng bani pentru monument;/ Argumentând cu tărie:/ E al nostru pe vecie!/ Dar pe-o vreme cam toridă,/ Urmează altă partidă./ Adversaru-i valoros/ Jocul îmi iese pe dos,/ Nu prea mai știu ce să fac,/ Mă împiedic în atac;/ Am o ocazie rară,/ Dar șutez pe lângă bară./ După două-trei minute/ Pe vrute sau pe nevrute;/ Norocu-mi surâde iar,/ Însă șutez în portar./În tribună, imediat,/ Sunt teribil contestat…/ Galeria se ridică:/ Jos, Costică!// Dar la meciul următor,/ Iar sunt mare jucător/ Și din nou pe placul lor,/ După trei goluri marcate,/ Figurile transpirate…/ Cântă, mă elogiază,/ Aplaudă și dansează/ Parcă într-un joc drăcesc/ Și numele îmi rostesc/ Cu ardoare, fără pică:/ Sus, Costică!”
Dna Ecaterina Chifu a lecturat din volumul Epigrame, Editgraph, 2020, autor Smarandache Agheană: „(Unui bețiv familist) Se scumpește băutura,/ Asta e de când mă știu,/ Gata, nevastă cu gura!/ Mâncăm și noi mai puțin… (Energeticienilor) Mă gândeam fără vreo vină/ Ce este un an lumină?/ Mi-am dat seama de îndată:/ Douăsprezece facturi de plată. (Unor soți) M-am înțeles cu nevasta:/ Facem piața în tandem:/ De când facem treaba asta,/ O zi bem, o zi mâncăm…”.
A urmat lectorul de serviciu, dna Floarea Frățilă, cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura: „(Să fie pace!) În Ucraina, La o răscruce de hotar,/ Cer unii moarte, alții viață,/ Ca să-și câștige pământ amar./ Pentru o fâșie de pământ, S-a făcut scrum/ Tot ce-ați muncit.// De ce vă bateți câini turbați?/ De ce împușcați nevinovați/ Și dărâmați tot ce-ați făcut?/Acum pe străzi este pustiu,/ Vă arde inima-n foc viu./ Voi ați pierdut copii și frați,/ Părinți și oameni învățați,/ Clădiri, combinate, fabrici, școli,/ Cenuș- acum e-n locul lor.// Voi ați plătit cu lacrimi sfinte/ Pământul pe care ați trăit/ Și l-ați udat cu-al vostru sânge,/ V-ați sfărâmat tot ce-ați muncit./Ați stins din viață pe cei dragi,/ Chiar și copii nevinovați./ Mă plâng acum la lumea toată,/ Că n-am nici mamă, n-am nici tată/ Și din somn când mă trezesc/ Îi strig mereu, dar nu-i găsesc.// Aveam bunică, aveam bunic,/ Aveam mămică, aveam tătic,/Mi-a mai rămas o surioară,/ Mergeam cu pași grăbiți spre școală,/ Dar multe gloanțe-o secerară.// Tu, mamă plină de durere,/ Din când în când mai ațipeai/ Și-n visul tău cuprins de groază/ Pe cei dragi ți-i mai vedeai.// Și lacrima ta a udat/ Acest pământ rău blestemat./ La geamul tău întunecat,/ O flacără ți-a aruncat/ Și pân-la ziuă tot a ars,/ Căci doar cenușă a mai rămas/ Și-n câine pribegit de foame./ Întreaga lume a plecat,/ Iară pe cei loviți de soartă,/ Zile și nopți i-ai căutat.// Într-un cătun, la poarta veche,/ Un bătrânel făr-un picior,/ Ce aștepta în trista noapte,/ Căci poate trece-un trecător/ Și-ar vrea să afle doar o veste,/ Unde-i mai este al său fecior.//Aștept acuma zile, nopți/ Și am speranțe că te-ntorci./ Am tot plâns și-am așteptat,/ La geamul stins, întunecat,/ Că poate-mi vine al meu fecior/ Și dup-aceea pot să mor.// La o mănăstire ruinată,/ În amurgul serii se rugau,/ Doi copilași loviți de soartă:/ „Să vină mama mea și tatăl meu să vină,/ Căci au plecat ca să se lupte/ Pentru o fâșie de pământ,/ Să ne câștige dreptul nostru,/ Dar înapoi n-au mai venit.”?? Nu vă gândiți că toți pierim/ Și-n veci pământul moștenim?/ Copiii se nasc greu și suferim,/ Îi creștem cu drag și îi iubim./ Iară, voi, mame zbuciumate,/ Ce i-ați crescut cu drag la piept,/ Veți stinge moartea într-o noapte/ Și suferiți chiar ani întregi.// Nu v-au rămas decât ruine/ Și glasul stins al celor morți,/ Ce-aveți speranță că mai vin/ În visul vostru-n triste nopți.// Prin zidurile sfărâmate/ Se aud ecourile strigând/ Și în țărâna-nsângerată,/ Lumina ochilor se sting.// Cei ce-au rămas, cum mai trăiesc,/ Când astăzi casa e pustie?/ Le-a mai rămas de la cel drag,/ În carte, o fotografie.// La margine de sat,/ La crucea părăsită,/ O mamă-și plânge dorul,/ Cu lacrimi de durere/ Pământul l-a udat.// Al vrea în noaptea asta/ Amară și târzie,/ Să vin-al meu fecior/ Și liniștită vreau/ Să trec în veșnicie.// Pământul pe care vă luptați/ Și vă omorâți chiar frați cu frați,/ E plin de chin/ Și v-ați ales cu-n cimitir./ Dar poate bunul Dumnezeu/ Va stinge viața celui rău.// Eu sunt o mamă râmniceană/ Și vă-nțeleg anii de chin./ Dar eu mă rog îngenunchind,/ Să fie pace pe pământ!// Să fie pace! (S-a stins flacăra iubirii) Când flacăra iubirii ni se stinge,/ Suntem doar „obiecte” pe pământ./ Dar dacă știi să o ții mereu aprinsă,/ Vom merge demn de noi chiar și-n mormânt.// O, inimă, numai tu ești de vină/ Că nu ai știut de ce-ai iubit./ Le credeai toate ca o glumă/ Și-acum ai de suferit.// Acum luptă! Nu am ce-ți face,/ Tu nu ai știut că te-ai mințit/ Și cel care te-a rănit/ Nu are cum să te împace.// Dacă ar putea să-ți ia și dreptul de a mai bate,/ Tot n-ai striga, că teama te-a cuprins./ Degeaba, inimă, eu te mai cert acum,/ Când ai ajuns la margine de drum.// Când tu aveai nevoie de iubire,/ Stăteai la geam și tristă-l așteptai,/ Iar el era în culmea fericirii/ Și tu, blajină inimă, îl iertai.// O, inimă, dacă ai fi o floare/ Și luna de pe cer în dar ți-aș da,/ În grădina fericirii te-aș închide,/ Cu roua de pe flori eu te-aș uda.// O, inimă, numai eu sunt de vină,/ Că te-am făcut de-ai suferit…/ Nimic nu te mai încălzește acum, Că nu ai știut de ce ai iubit.//Inimă tristă, cât ai plâns,/ Cât venin în tine-ai strâns./ Zile și nopți tu tot oftai,/ Liniștea în piept nu ți-o găseai.// Inimă tristă, în umbra nopții vei pieri… (Trofeele fotbalului) Stăteam cu mâinile-ncleștate/ În față la televizor,/ Căci sunt român și sportu-mi place/ Și cu-a mea scumpă nepoțică,/ Căci doar e-un înger păzitor./ Deși e noapte, dar e soare/ Pe străzi acum în capitală./ Aceste perle minunate,/ Victorioși, se-ntorc în țară.// Oricât de greu v-a fost finala,/ Voi într-un loc nu v-ați oprit/ Și v-ați depus toată puterea,/ Iar Dumnezeu v-a răsplătit.// Chiar dacă eu sunt departe,/ De la Râmnicu Sărat,/ V-am vegheat a voastră grijă,/ Cu credință m-am rugat.// S-aveți puteri, să luptați cu slovacii/ Pe drumurile-ndepărtate,/ Voi sunteți valoarea țării/ Și vrem să ne bucurați.// GICĂ HAGI e un geniu,/ Fă-l, Doamne, nemuritor,/ Să îl păstrăm ca pe-un TEZAUR,/ Să îl avem pe viitor.// Iar tu, POPESCU, steaua țării,/ Ce te-nalți precum un zmeu/ Să-ți aperi poarta-ncredințată./ Noi ne rugăm cu disperare,/ Ca să-ți ajute Dumnezeu.// Eu vă doresc cu-a mea credință,/ La toți cei care apărați/ Balonul iute ca săgeata,/ Să fiți mereu cei devotați.// N-am cum să uit-un meci nocturnă, Când ploaia nu-nceta deloc/ Și bucuroși de-a voastră izbândă,/ Voi vă trânteați prin apa rece/ Și nu simțeați cât e de udă.// El, ANGHEL IORDĂNESCU,/ E-un mare antrenor sportiv./ Nu ne-ntrebăm de-a sa șuviță/ De păr, de cea albit./ Căci e simbolul muncii lui,/ Care azi l-a răsplătit.// Cu gândul la Europene,/ Noi acum vă urăm,/ Să fiți iarăși cei mai tari,/ Să-i învingeți pe bulgari.// Iar îngerul cel păzitor,/ Îl rugăm să vă vegheze/ Și din toată vitejia,/ Să-i învingeți pe francezi.// Cu-a lor măiestri,/ Tacticoșii antrenori/ Luptă fără oboseală/ Să-nvingă pe spanioli/ Și să vă-ntoarceți în țară/ cu trofeul de finală.// Victorie!!! (Strigăt de durere – La apus de soare a căzut o STEA) «În memoria marelui artist PETRICĂ MÂȚU STOIAN» Toate clopotele în România/ Astăzi bat neîncetat,/ Haiducul de Mehedinți/ În ceruri a plecat.// Adio, dragii mei colegi și prieteni,/ Cu dragoste eu v-am cântat,/ Vă părăsesc, vă las cu grea durere,/ Acolo, în cer, destinul m-a chemat.// De când ai fost copil,/ Tu țara ai iubit,/ De glia ROMÂNEASCĂ/ De azi te-ai despărțit.// Mii de inimi care bat/ Sunt secate de „durere”/ Și îți privesc chipul drag,/ Îngenunchind în tăcere.// Astăzi, lacrimi de durere/ România au inundat,/ Plâng florile casei tale (sfinte)/ Ce le-ai binecuvântat.// Deschide, Doamne, cerul/ Pentru un suflet blând,/ PETRE–EMBLEMA ROMÂNIEI./ Ne lași ca moștenire cântecele tale,/ TEZAUR pe pământ.// Aș vrea să cred că a fost un vis,/ Astăzi CERUL s-a deschis,/ Pe drumul pe care ai plecat,/ Cu STELE va fi luminat!// Deschide, PETRE, ochii,/ La capul tău suntem/ Cu lacrimi pe obraz,/ Venim să te VEGHEM.// Vă aud pe toți cum mă strigați cu jale,/ Aștept să vină ai mei, prieteni dragi,/ Ce-i las răniți de vestea cu durere…/ Dar eu nu am vrut, vă rog să mă iertați!// Te vom iubi, MAESTRE,/ Te vom iubi mereu,/ În visul nostru veșnic/ Rămâne glasul tău.// Covor de flori colorate/ Vom așterne la MORMÂNT,/ Multe lacrimi vor mai curge/ Veșnic pe chipul tău sfânt.// Plâng florile de la poartă/ În satul care ai crescut – IZVERNA,/ Astăzi plânge lumea toată,/ Îți dăm ultimul sărut.// De trei zile plânge CERUL/ Și astăzi când vei pleca,/ Tu ne lași zâmbet și soare,/ Să nu te putem uita.// La capul tău noi vom planta/ Un brad frumos ca chipul tău/ Și vom veni ca să-l udăm/ Cu lacrimile noastre.// În veci – PETRICĂ – te vom plânge,/ Nu te putem întoarce./ Iubite, inegalabile -PETRE-/ De azi ne-am despărțit.// ÎNGERII să te vegheze/ Din zori pân-la asfințit/ Și drumul „veșniciei” să-ți fie/ cu flori împodobit.// O, o, o, câtă durere?/ Îngerii să te conducă la porțile Raiului/ Și cu drag să te primească/ În GALILEEA ÎMPĂRĂTEASCĂ… (Blestemul) Acest brăduț, acum un an,/ Noi l-am udat cu lacrimi sfinte/ Și-n sfânta noapte de Crăciun,/L-am luminat cu-al nostru sânge.// Dar „Dictatorul”, cât a fost,/ Aveam serviciu și adăpost./ Acum găsești la colț de stradă/ Oameni cerșind, loviți de soartă.// Am încercat să fug de moarte,/ Că v-am condus un sfert de veac./ Cum Dumnezeu multe nu iartă,/ Dar m-au găsit cu Leana-n tab.// Cum s-a făcut, că-n noaptea tristă/ A-mbătrânit cu zece ani,/ Scoteau din tab un bătrân palid,/ Ce-l comparai cu-n biet țăran.// Doamne! Cum te-ai îndurat?/ În scurt timp i-ai judecat/ Și la zid i-ai așezat,/ Ca pe câini i-ai împușcat.// El, dacă doctor a avut,/ Putea să fie consultat/ Și detronat din Președinte,/ Dac-ați crezut că-i „sclerozat”.// Consider eu că v-ați grăbit/ În a decide soarta lui./ Pe Terra nu s-a întâmplat/ Ca să-și ucid-un „Împărat”.// Oare, pe voi v-a bucurat/ Când i-ați văzut în lac de sânge?/ Căci și ei multe au făcut/ Și multă lume-acum îi plânge.// La zidul cel cuprins de groază/ Pe amândoi i-a așezat,/ Crezând că ni se schimbă traiul,/ Dar înapoi mai mult am dat.// Eu multe-am vrut să fac în țară,/ Dar „Leana” înapoi m-a dat,/ Crezând că o să fim în viață,/ Numai pe post de împărat.// În noaptea cuprinsă de groază,/ Stăteam în tab înghesuit/ Și nu știam că ceasul vieții/ Acum este pe sfârșit.// Nu vreau să critic azi poporul,/ Dar alții s-au îmbogățit,/ Cei triști și fără experiență/ Așa o duc la infinit.// Privești acum ciudat pletoșii,/ Chiar cu basma îmbrobodiți,/ Să crezi c-au luat puterea,/ Dar vor fi triști pân-la sfârșit.// În țara asta minunată/ Noi avem multe frumuseți,/ Doar că acum găsești pe stradă/ Numai buticuri, discoteci.// Chiar dac-a reparat pantofi,/ Cum se vorbește în popor,/ Mergeam pe străzi civilizați,/ Nu ca acum, privind în gol.// Dar în trecut nu erau/ Spargeri, violuri și omor./ Erau cu toți civilizați/ Și își vedeau de treaba lor.// Ne-am bucurat de libertate/ Și-o să avem acum de toate./ Dar, Doamne, dacă nu muncești/ De zi cu zi, te prăbușești.// Și-acuma-n democrație,/ Drumul la graniță s-a dat,/ Tineretul ne-a plecat/ Și „afară” s-a instalat.// Acum avem studenți cu carte,/ Ce se postează-ntr-un cămin,/ Fac zece ani de facultate,/ Dar, vai de ei, cu mare chin.// Dacă-i întrebi tabla-nmulțirii,/ Mai o știe-un biet țăran./ Acum ei joacă biliarde,/ Ca să ajungă miliardari.// Nu vreau să-i iau pe toți la rând,/ Ca să critic și Parlamentul,/ Dar cred că mult mai bine-ar fi/ Să mai educe tineretul.// Ce timpuri oare vor mai veni…?”.
Fiecare om se naște cu un talent pe care trebuie să-l descopere și să-l cultive. Talentul de a crea poezie trebuie cultivat. Dna Floarea Frățilă este la început de drum, dovedește sensibilitate, prezență de spirit, credință în Dumnezeu, dar trebuie să citească mai mult pentru a descoperi cum au scris maeștrii poeziei. Multă sănătate și spor la muncă!
„Consider o poezie interesantă, de familie.” (Dumitru Hangu)
„Fascinație se numește sentimentul care îl simt ascultând versurile prezentate de dna Frățilă. Îmi era teamă că doamna va prezenta poezie modernă-vers alb, dar poeziile prezentate azi m-au captivat prin gingășia expresiilor și delicatețea subiectelor alese pentru prezentare. Ascultând lectorul de astăzi, gândul mi-a adus în minte pe răposatul cenaclist, prieten și coleg Agheană, care ne dispunea cu muzica sa; și poezia marca Frățilă mă bine dispune precum o făcea muzica colegului nostru în urmă cu doi ani, când a urcat la îngeri. Dumnezeu să-l ierte! Mi-au plăcut poeziile , dar mi-a plăcut și stilul personal, specific de prezentare. Vă urez doar rezultate pozitive în tot ce urmează să faceți! Dumnezeu să vă sporească puterea de creație! Îmi doresc să particip cât mai curând la o lansare de carte cu autor… Floarea Frățilă”. (Mihai Doina)
„Aceste poezii sunt scrise sub influența momentelor istorice pe care le trăim. „Să fie pace!” Este dureroasă această suferință cumplită suferită de poetă. Ne emoționează drama celor implicați în război, victime ale agresiunii, copii rămași orfani, mama plângându-și fiul și toată această distrugere a unei lumi frumoase din care n-a mai rămas nimic. Dorința de pace se exprimă chiar prin titlu și apare și-n versul final. Poezia „Strigăt de durere”, dedicată lui Petrică Mâțu Stoian, emoționează pentru că această personalitate îndrăgită de mulți români, a lăsat o vie amintire în sufletele noastre. Parcă este o durere colectivă a dispariției acestui artist atât de îndrăgit. „Blestemul” este o altă poezie care m-a impresionat, căci surprinde blestemul poporului român al cărui soartă este tristă, căci conducătorul a fost ucis și în zi de sărbătoare, ca un blestem. Comparația trecut-prezent trebuie să fie și mai profund abordată. Este relevantă pentru o situație dezastruoasă. În „Dor de mamă” este foarte frumos surprinsă relația fiică-mamă. Îi face și un portret al copilului adorat: „Tu ești o rază de lumină,/ Ce singură ți-ai hotărât/ S-alungi tristețea mamei tale,/ Care din greu s-a chinuit”. În final îi face și o urare: „Aș vrea ca-n viața ta să ai,/ Un drum frumos și fericit/ Și pe covor de flori să stai,/ În viață, până la sfârșit”. Toți copiii sunt lumina vieții noastre. Într-un volum viitor să faceți o abordare tematică.” (Ecaterina Chifu)
„Doamna a venit în cenaclu pentru a învăța. Trebuie spus de la început că nu este adecvat ideii de lirică. Cuvântul poezie vine de la cuvântul grecesc poesis care înseamnă creație. Nu orice lucru exprimat în versuri este poezie. Literatura are niște reguli care trebuie respectate. Cuvântul are capacitatea de a prezenta o imagine. Aici este vulnerabil poetul care lucrează cu imagini. A adoptat și tema fotbalului, dar nu este poezie. Dacă ar fi metaforizat mingea de fotbal, ar fi fost altceva. Poezia trebuie să fie un factor de progres. Doamna trebuie să înțeleagă că preocuparea dânsei trebuie să fie o preocupare nobilă, însușită prin lectură. Forța unei poezii stă în imagini. Poate fi regândită folosind imagini poetice. Când se ucid conducătorii, se pustiește țara. Ce ați făcut până acum este doar începutul. Poezia este ca un castel magic în care intri și nu mai ieși”. (Grigore Leaua)
„Scrierile pe care le-am audiat astăzi în cadrul ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu le putem încadra în curentul literar numit realism. În parte sunt de acord cu unele remarci ale dlui prof. Leaua că poezia trebuie să aibă ca materie primă imaginea și imaginile se construiesc cu ajutorul figurilor de stil care lipsesc din versurile audiate. Aș zice că poeziile lectorului de astăzi sunt niște povestiri în versuri pe teme din realitatea înconjurătoare și exemplu momente istorice în poezia „Blestemul”. Am constatat de-a lungul vremii că pe lângă talentul pe care ni l-a dat Dumnezeu, poeții trebuie să aibă și o oarecare cultură a limbii, noțiuni de teoria literaturii și pentru a reuși total chiar de hermeneutică. Consider că așa cum s-a menționat prin multe scrieri de critică literară că toată literatura lumii se raportează în oarecare măsură la cartea sfântă a fiecărui popor și la primele scrieri literare ale lumii, Ramayana și Mahabharata. Se pare că doamna lector de astăzi este dotată cu o doză de talent și constat în versurile d-ei rime reușite. Poezia „Dor de mamă” este structurată în catrene, dar nu găsesc nici un fel de rime, totuși lecturând cu atenție poezia constat o muzicalitate a versurilor. Este clar că autoarea trăiește niște sentimente pe care și le exprimă în aceste poezii. Observ că toate poeziile lecturate sunt cu dedicație. O îndemn să continue”. (Aneta Țâru Pioară)
„O poezie facilă care ne amintește de versul popular și care, deși nu se încadrează în normele de teorie literară, are o muzicalitate aparte. O felicit pe dna Frățilă pentru ce ne-a prezentat și aștept și alte creații personale”. (Adriana Plugaru)
„Autoarea de astăzi, dna Floarea Frățilă prezintă însușiri necesare și specifice scriitorilor în general: sensibilitate, spirit de observație, trăire, meditație asupra trecutului și prezentului. Creația de astăzi aș numi-o proză în versuri. Calitățile de bază necesare pentru creație, doamna a dovedit că le deține. Mai trebuie lucrat asupra formei lucrării poetice. Mă bucură prezența d-ei în cenaclu și îi doresc să revină cu alte noi creații”. (Georgeta Iuga)
„Am constatat faptul că apariția versurilor prezentate astăzi în cadrul Cenaclului Alexandru Sihleanu a fost generată de o serie de evenimente: execuția lui Nicolae Ceaușescu, Campionatul European de Fotbal din 1994, decesul cântărețului Petrică Mâțu Stoian și războiul actual din Ucraina. Toate acestea au fost compuse într-o perioadă de peste 30 de ani. Este de apreciat munca doamnei dovedind faptul că încă deține resursele necesare pentru a putea crea pe viitor o poezie de calitate. Se observă din materialele prezentate faptul că doamna s-a perfecționat în timp și că la ora actuală se află în cadrul acestui proces. M-a surprins poezia „Trofeele fotbalului”, deoarece autoarea pleacă de la un fapt relativ banal, încercând să schițeze o imagine artistică. O felicit și o așteptăm și cu alte creații în cenaclu”. (Cristi Rusin)
„Deoarece colegii mei au vorbit despre Biblie, pot spune că pentru mine cea mai frumoasă poezie este Psaltirea (psalmii prorocului David). Îmi place în mod deosebit poezia „S-a stins flacăra iubirii”. În aceste versuri autoarea arată suferința din dragoste. Sunt tânguirile unei inimi rănite, cu regret că și-a ascultat imboldul și a suferit un eșec, dar totodată arată că fără dragoste inima va pieri pentru că este importantă în viață. Mă regăsesc în aceste versuri. Legat de poezia „Blestem” consider un blestem pentru țară faptul că ne-am omorât conducătorul, fapt pentru care avem de suferit și în prezent. Dna Floarea Frățilă este la început de drum, pentru prima lectură pot spune că are talent, dar o sfătuiesc să meargă înainte și dacă acest talent va fi șlefuit, va ieși la iveală o stea strălucitoare. Felicitări!” (Nicolae Constantinescu)
„Mă bucur că începe fiecare ședință cu momentul in memoriam, adresat celor plecați dintre noi. Dl Matincă a fost un patriot deosebit. Îmi plac poeziile prezentate de lectorul de serviciu, dna Frățilă. Sunt frumoase, sunt legate de realitate. Îi mulțumesc, îi doresc succes și să vină cât mai des în cenaclu”. (Costică Drîstaru)
„Este greu să te faci remarcat de la o anumită vârstă în sus, deoarece nu se ia de bază decât viziunea tineretului care nu este așa de dornic să învețe din trecut mai nimic. Dna Floarea Frățilă este ca o văpaie, citește și scrie în limba sufletului său. Îi urez succes pe mai departe”. (Valeria Popa)
Sâmbătă, 01 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi dna Aneta Țâru Pioară. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie: