Manipularea prin presă
Multă lume percepe presa ca pe un mijloc de informare. Așa ar trebui să fie, la modul ideal. Să fie un loc al literelor armonios așezate pe hârtie, care să transmită exact faptele, fără să le judece, care să transmită exact informațiile, fără să le interpreteze. Așa ar fi ideal. Așa a crezut și colegul meu în ale ziaristicii, Sorin. Deh, suflet de artist, are tendința de a vedea frumosul întâi. La mine e invers. Văd exact scatologicul din presă, văd nocivitatea presei de azi. Și încerc să o combat. De aceea și acest demers jurnalistic, ne-șocant și ne-halucinant.
Presa nu mai este de mult timp un mijloc de informare. A ajuns cel mai complex instrument de dezinformare și de control al maselor. Deși pare cea mai firavă putere a statului, Presa este foarte puternică, atât de puternică încât poate distruge vieți, poate răsturna guverne, poate fabrica eroi. Sunt mulți cercetători care s-au ocupat de metodele de manipulare folosite de presă. Sunt atât de multe metode de modelare și agresiune psihică folosite în presă încât ne-ar lua un an să le discutăm în detaliu pe toate. Mă voi mulțumi doar să le identific pe cela mai folosite, tehnici pe care să le recunoașteți și de care să vă apărați data viitoare când le întâlniți.
Încep cu cea mai folosită, cea cu care sunteți manipulați zi de zi, oră de oră, de către majoritatea canalelor media.
Distragerea atenției
Este elementul sine qua non al controlului mulțimilor de oameni. Când se construiește mecanismul de control al mulțimii, această tehnică este prima care se folosește. Este cea mai utilă și cea mai eficientă, mai ales în stadiile incipiente ale manipulării sau în momentele deciziilor critice. Se folosesc tehnici de distragere a atenției de la lucrurile importante care se întâmplă, cu care oamenii nu ar fi de acord, prin inundarea presei cu informații nesemnificative, neimportante, dar prezentate în ritm alert, cu titlu de „breaking news”. Se folosesc metode de distragere a atenției către lucruri neimportante (ce chiloți și-a mai luat Ixuleasca, ce tatuaj are Ixulescu), pentru a ține publicul ocupat cu lucruri neinteresante, pentru a-l distrage de la autoperfecționare, de la informare corectă în domeniul științific, social, economic.
Și mai detaliat, se folosesc distrageri ca:
- naționalismul – se face apel la trecutul glorios al țării, la diverse fapte din trecut, care au existat sau sunt inventate, cu dovezi fictive. O vedeți folosită la greu zilele acestea pentru discreditare, pe rând, când a grecilor, când a nemților. Deasemeni, o vedeți folosită intens în presa românească de către propaganda rusă pentru discreditarea americanilor
- distragerea prin semantică – folosirea unor termeni eufemistici pentru mascarea adevărului. De exemplu, folosirea „pentru viață” în loc de „anti-avort”. O manifestație „anti” va strânge categoric mai puțini simpatizanți decât o manifestație „pentru”.
- distragerea prin „fapt excepțional” – distragerea de a adevăratele probleme prin prezentarea cu titlu de fenomen excepțional a unui fapt prea puțin important. De exemplu, în timpul manifestațiilor pentru mărirea pensiilor, televiziunile prietene guvernării prezintă cu „breaking news” ravagiile făcute de o tornadă în America. Se ascunde un fapt ce ar influența viața multor oameni prin prezentarea unui fenomen spectaculos dar care nu are nici o influență asupra lor
- distragerea prin teroare – aici exemplu perfect este campania dusă de media din Marea Britanie împotriva românilor și bulgarilor, acum doi ani. Nimic din actele terifiante prorocite de acea campanie nu s-a întâmplat.
Strategia amânării
Este folosită de media în implementarea unor strategii guvernamentale care ar produce puternice reacții negative din partea populației. Cu ceva timp înainte, este prezentată „pe surse” o măsură „dureroasă, dar de neevitat, dacă vrem să fie bine”. Apoi televiziunile și ziarele o iau la analizat și o „toacă” zile în șir, cu tot soiul de specialiști și mai puțin specialiști, până când populația se obișnuiește cu ideea. E mai ușor de acceptat o nenorocire care ar putea să se întâmple decât una anunțată sec. Pentru că publicul are tendința de a considera că ziua de mâine e una mai bună, apare acceptarea ideii „plantate” de presă, astfel încât în momentul anunțării deciziei, reacțiile populației vor fi minime. Avem atât de multe exemple în România că nici nu știu la care să mă opresc.
Vorbește-i publicului ca unui copil
Probabil că mulți dintre voi se întreabă de ce tonul și textele reclamelor sunt făcute ca pentru copiii mici sau pentru adulți cu retard psihic. La fel și unele abordări ale buletinelor de știri sau ale unor emisiuni. Explicația e simplă – se stabilește raportul de forțe. Dacă cineva îți vorbește de sus, de pe o poziție superioară, și te tratează ca pe un copil, creierul uman are tendința să răspundă în maniera cerută – ca un copil sau ca un adult cu retard. Este o metodă folosită intens în războiul psihologic al serviciilor secrete. Dar tot această metodă este folosită și de unii soți în abuzurile domestice, când își agresează psihic soțiile. Reacționați și ieșiți din starea indusă de această tehnică, nimeni nu este superior celuilalt, toți adulții sunt destul de inteligenți să poată lua propriile decizii, la nivelul vârstei pe care o au.
Promovarea mediocrității
Cel mai tare trend în România! Orice ziar deschizi, orice televiziune urmărești, toate îți spun că e normal să fii prost, e normal să nu știi cine e Einstein dar să știi cine e Salam. Toate emisiunile televiziunilor îți vor spune că e normal să fii vulgar, grobian, needucat. Politicienii au renunțat și ei la măști de ceva ani și se poartă ca atare. Tot mai mulți îl ascultă înjurând pe Vanghelie la televizor și tot mai puțini înțeleg ce vrea să zică Theodor Paleologu. Realitatea mascată de presă este, însă, alta. NU e normal să fii prost. Trebuie să ieși din starea asta prin educație și autoeducație. Da, e normal, e folositor și e chiar sexi să citești! E chiar benefic pentru creier să închizi televizorul câteva zile și să stai tu cu gândurile tale, să privești lumea cu proprii tăi ochi, nu prin lentila perversă a camerei de filmat. E normal să te duci la școală, să te educi, să devii o persoană mai bună, să îți asumi responsabilități sociale. E normal să muncești pentru ceea ce îți dorești. Munca nu înnobilează, dar are un aport benefic la modelarea propriei personalități. Nu vă feriți de muncă și învățătură, în momentele cheie sunt cele care vă vor scoate la liman. Puteți pierde tot în viață, cămătarii vă pot lua și ultima scobitoare dar nimeni, niciodată, nu vă poate lua educația. Investiți în bunuri neconfiscabile – educați-vă.
Cam atât vă zic de manipulare azi. De zis ar mai fi multe. Mult prea multe. Poate mai dezbatem subiectul ăsta în viitor. Până atunci, citiți o carte!
