Zăngănele LXXV

Dacă nu greșesc, ziaristica s-ar putea defini astfel: unii vorbesc și alții scriu. Un comentariu viitor pentru fapte trecute.

Desimea părerilor îngroașă rândurile relativității percepției corecte. Chiar și cel mai deștept tinde să anine tot ce a învățat și știe cu certitudine în cuiul nehotărârii, să facă din alb negru, din limpede o neclaritate evidentă. Subiectele sunt atacate direct, fără analize pregătitoare, cu nonșalanța idioțeniei întronate în capete lipsite de conștiință, cu nerușinare și vulgaritate, cu pumnul în masă, cu aroganță și de ce nu, debilism. A se lua drept boală, fiindcă nu este altceva toată această formă nedisimulată, verde în față, pal, o manieră de relaționare și comunicare care îngroașă obrazuri și roșește pomeții. Multora le-aș fi ridicat statuie acum ceva timp. Eu, novicele, serveam lecții pe pâine, puneam literă cu literă cuvintele savante pe făina literar-filozofică dospită și le îngurgitam ca pe icrele negre. Până într-o zi când am făcut revoluție și-am dărâmat toate simbolurile, am sfărâmat fiecare soclu, am împușcat fiecare cap luminat printre rânduri.

Am intrat într-o lume imensă, barbară, gata să muște cățelește, gata să te așeze, erou sau condamnat, direct la zidul împușcării. Am intrat pe o ușă care duce nicăieri altundeva decât în haos total. Am pășit în camera monologurilor surde, în casa neuronilor siliți la expansiune forțată pe viață.

Ciocănisem. De trei ori. Apăsasem clanța încredințat că cineva spusese ,,Intră!”. Mi se păruse mie. Când intri în casă străină pășești sfios, scoți pălăria în fața oricui, încerci să te prezinți, să spui ce cauți tu pe acolo și să stai cât mai rezervat într-un colț, să asculți, să-ți reconfirmi sentimentul de stimă pentru titani, de data asta de aproape, din miezul creativității. Zeii scriiturii însă sunt departe de portretele perfecte pe care le schițasei în detaliu, au colții rupți, mâinile abia dacă pot înșira două vorbe șchioape, părul fluturând eminescian dacă mai poate prinde o boare poetică. M-am trezit în mijlocul unei orgii oratorice, scatologice, scabroasă până la vomă, pestilențială până la suprimarea respirației. Mă așteptasem să găsesc acolo superlativul perfecțiunii, albastrul mai albastru, roșul mai aprins, verdele mai crud, stelele la o întindere de mână distanță, Luna ca un balansoar, apele de cleștar, Adami și Eve prin grădini de Rai, iubite Cosânzene, cai năzdrăvani, basmele, inocența, diafanul, tristețea cea mai tristă, exuberanța, omul în carne și oase de literă sculptat michelangelește. M-am trezit în fața unei menajerii de circ. Hiene, șerpi, lei, urși, balauri scuipători de ocări, maimuțe, saltimbanci, trapeziști imaginari. Curve cu pretenții regale, pitici, anomalii genetice, cațe, papagali de toate felurile, bătrâni și tineri laolaltă cu inspirația adormită. M-am trezit în mijlocul infernului unde toți perorează și nimeni nu ascultă, m-am trezit în agora babiloniană a neînțelesului și incoerenței.

Cotidian blestemat. Fugar. Indecent. Perfid. Terorist. Bizar. Umil. Infatuat. Tupeist. Înșelător. Amenințător. Pornografic. Languros. Panicant. Nedrept. Abuziv. Inuman. Indolent. Răpitor. Criminal. Inconștient. Inconsecvent. Egoist. Cras. Nepromițător.

Distribuie: