Ora de muzică 31
Gata să nu-i dau patruzeci. Te înșeală chipul unui om într-atât încât să-l tratezi altfel decât este.
Pe Greg Phillinganes l-am descoperit la concertul Falling in Between din 2007. Mi-a ridicat perii pe mâini instantaneu la primul solo executat în manieră proprie. Românește i-am zis în gând: Al naibii.… Acum că i-a venit și lui rândul la puricat să spunem că la anu-n Mai face nu mai puțin de 60 de ani și nu-i dai. Prima dată mâna pe pian a pus la doi ani și până la instrucția muzicală de care a avut parte de la Misha Kotler, prim pianist la Detroit Symphony Orchestra, a fost dădăcit de doi profesori în două maniere diferite. Cel care i-a ,,împins” cariera înainte n-a fost nimeni altul decât Stevie Wonder căruia i-a parvenit o casetă cu prelucrări ale pieselor lui. Că și el a fost printre cei care au stat în preajma lui Michael Jackson și a întregii familii este de notorietate, că nu l-a lăsat când i-a fost greu era de așteptat, lui Khaterine Jackson îi spunea mamă. Din 1978 este implicat în toate activitățile muzicale ale lui Michael și The Jacksons ajungând director muzical pentru tururile concertelor Bad și Dangerous. În 1981 scoate primul album solo Significant Gaines despre care critica de specialitate spunea că e chiar o emulare flagrantă a stilului lui Stevie Wonder și că la capitolul versuri are un minus vizibil. Cu toate astea are parte de un mini hit Intitulat Baby, I do Love You. Al doilea album, Pulse, are parte de o critică mai bună, iar alăturarea de Eric Clapton ca instrumentist îi aduce o preluare a piesei Behind the Mask în 1986 pe albumul August. Și alte nume grele vin să confirme valoarea lui Greg, incontestabilă ca pianist și concept componistic, Bee Gees, Donna Summer, Anita Baker, George Benson, Donald Fagen, Aretha Franklin, Patti LaBelle, Richard Marx, Paul McCartney, Quincy Jones. Repausul pe care Paich la solicitat pentru concertele promovării lui Falling in Between îl aduce în Toto pentru înregistrarea albumului și participarea la show-urile excepționale ale trupei atât ca backing vocal și solist dar și ca extraordinar instrumentist de claviaturi. Stă până în 2008 la ruperea bandului și în 2010, după reformare, este înlocuit de Steve Porcaro. Și nu este singurul muzician din familie. Fratele mai mare, Carrie Lucas este un cunoscut compozitor și interpret R&B.
Jean Michel Byron a sosit în trupă tocmai pentru servicii de natură vocală și apare în 1990 Past to Present pe cele patru piese noi: Love Has the Power, Animal, Can You Hear What I’m Saying și Out of Love. Neconcordanțele dintre stilul lui scenic și restul grupului au dus la ruptura dintre ei, mai ales din cauză că el ar fi dorit să fie ca Michael Jackson sau Prince, și mișcările lui din concerte sugerau această tendință, și la repetiții dorea ca piesele să fie schimbate după propriul plac. Imposibilitatea de a ajunge la un numitor comun și diferența de concepție au condus la retrogradarea lui și folosire doar ca voce de acompaniament până la sfârșitul turneului când avea să fie concediat.
Să zici că este trasă la indigo lista cu muzicienii pe care Shannon Forrest, toboșarul actual al lui Toto, i-a ajutat în sesiunile de lucru: Boz Scaggs, primul și nelipsitul amic al grupului, Kenny Rogers, Tim McGraw, Rascal Flatts, Taylor Swift, Carrie Underwood, Willie Nelson, Michael McDonald, Reba McEntire, Brooks and Dunn, Faith Hill. Muzicieni aderenți la stilul country, o mare familie a Nashville-ului. Din interviul acordat de Shannon în 2014 la ieșirea de pe scena Greek Theatre rețin o ultimă frază: ,,Am cântat cu diferiți artiști în aceleași locuri ca Toto, însă reacția fanilor este cu totul diferită. Sunt mari, sunt într-adevăr mari!”.