Zăngănele LXIV
N-am avut dezamăgiri multe în viață. Au fost de iubire, de neputință, dar niciodată de politică. Și de ce aș fi încercat sentimentul? Frumoasa perversă nu mi-a ținut loc de amor nicicând.
Curtezana, reinventată sub sute de mii de chipuri, mi-a trimis ocheade nenumărate. Vroia să-mi arate cât este ea de constantă, ce ochi migdalați știe să întoarcă în varii direcții, ce linii perfecte știu să traseze picioarele în mersul zilnic, ce cupole pot executa mâinile în aer, ce universalitate pot două buze concentra în discurs și ce bezele dulci pot trimite din vârf de deget. Iubirea promisă retoric s-a dovedit a fi doar arsenalul unei jalnice dame de consumație din mahalalele insalubre pitite în margine de civilizație.
Mă aflu în ingrata situație de a fi în conflict cu propriile idei din trecut și să recunosc oarecum că am greșit, deși…. Dușmani, în accepțiunea lui împotrivă, am destui și nu s-a dezmințit niciunul până acum. N-am a-l pune la suflet pe ex președinte, comportament ca al lui n-am agreat nicicând, în nici un caz modul arogant și amenințător cu care defila la parada rangului întâi. Nonșalanța, siguranța și miștourile triadei BBV nu le înghit defel, muierile consider că n-au ce căuta în politică. Gâgâiala lor, vădit atașată unui bărbat oricare ar fi fost el, n-am ascultat-o niciodată, dar nu înseamnă că detest femeile cu politice gânduri, însă locul lor potrivit este altul. M-am trezit momit de o parte dreapta-stânga din simpatie față de trei persoane. CA mi-a fost drag și încă am credința că deșteptăciunea pornește de la el în sus. VVP m-a surprins cu câteva momente de inteligență dar nu i-am putut suferi tipul de suficiență și afișarea obraznică de cele mai multe ori. Lui KI i-am purtat prejudecăți partizane doar pentru motivul că era ‘nalt, neamț și semăna izbitor cu K de America. Unuia dintre ei încă îi port respectul neîntinat și admirația pentru cele două calități cu care a jonglat magistral la momentul oportun: inteligența și integritatea. Duetul antitetic rămas în joc mi-e antipatic chiar dacă au fost zile de admirație, zile când făcusem în minte Feți-Frumoși din ei, când îi vedeam salvatorii Ilenei cu cosițe numită România. I-aș fi păstrat de poveste, salvatori și astăzi, dar mă uit spre ei și nu înțeleg cum poți omenește să te lași târât în toate troacele de porc, cum fiecare cuvânt nu face altceva decât să te împroaște cu rahat la propriu, cum fiecare pată te distorsionează și la un moment ajungi să semeni cu un mutant întrebându-te dacă ai fost vreodată os de Adam. A fi om politic nu mai înseamnă decât a fi corupt, a fi politician doar infractor de drept, demagog, mincinos obraznic, un viitor candidat la dictatoriat arondat la patru case, două curci și un bou. Ferice de tine națiune că s-au născut Watt, Otto și Bardeen! Ai fi rămas să fii condus de gogomani, de hoți, de șmecheri, de fraieri, de fantoșe, de ignoranți, de minți întunecate, de fufe și cucoane, de profesori și diplomați de carieră, de spioni și turnători…. Vrabia Mihai Viteazu’!
Reprezentația lor a tras demult cortina pentru un spectator așa de umil ca mine. Cât să privesc și eu aceeași prestație și aceeași piesă? Știu replicile pe dinafară, improvizația lor nu mă urnește deloc de pe scaun la o aplaudare de complezență și nu-mi fixează pe figură nici măcar un pui de zâmbet. Jocul lor teatral nu reușește altceva decât o linie dreaptă în zona gurii și când mișcare nu e, nimic nu e! Puteți citi pe buzele mele exact ca pe un aparat EKG, la mine nu puteți constata decât decesul politicii.
