Ora de muzică 26
Nici prin gând nu-mi trece să vă induc o stare de tristețe, dar din păcate Jeff nu este singurul dispărut dintre frații Porcaro.
Lovit de o maladie și el, Mike a părăsit marea scenă a vieții anul acesta în martie. Era fratele mijlociu, Jeff ocupând poziția întâi la naștere, și membru în marea familie Toto începând cu 1982, dar își aduce o contribuție la una dintre piesele de pe faimosul album Toto IV dar nu ca basist ci în calitate de violoncelist, înainte ca Hungate să părăsească trupa. Merge în turneul de promovare al albumului și rămâne până în 2007 când scleroza amiotrofică laterală îl împiedică să mai cânte, manifestându-se ca o amorțeală în degete care se accentua din zi în zi. Este primul care vine cu o chitară bas în cinci corzi în muzica pop și deține cheia care avea să imprime stilul funky trupei fiind un excelent basist cu o dexteritate ieșită din comun. Cert este că fusese acolo dintotdeauna și era, așa cum relatează Lukather, unul dintre ei. Nu era mai prejos decât ceilalți, dovadă sunt contribuțiile lui, mai rare în ale compoziției dar notabile.
Mezinul familiei, Steve pornește pe calea muzicii pe la patru ani studiind pianul și este nelipsit până la albumul cu număr șase Isolation, moment în care părăsește Toto pentru gândurile pline de cântec de film, dar apare sporadic cu părți de sintetizator pe albume. Este și el parte importantă din perioada Thriller, autor al piesei Human Nature și interpret la sintetizator în Girl is Mine, contribuie la albumul Union al lui Yes, la proiectul Chris Squire Experiment și este alături de mulți alți muzicieni. Ca și în privința lui Mike, informațiile despre Steve Porcaro sunt sărace pe internet și chiar am scotocit binișor prin cotloanele lui. O să vă spun că am aflat despre el că nu a agreat cântatul solistic de voce și nici pe cel de spate fiindcă se credea un vocalist lipsit de calități. De aceea nu are decât două apariții ca solist principal și doar fiindcă vocile colegilor i se păreau nepotrivite pentru cele două compoziții personale. Celebre sunt solourile lui de sintetizator de la Rosanna și Africa, cele care au făcut, alături de toată prestația lui Toto, albumul cu numărul patru de premiile cele mari, Grammy. De la reformarea trupei din 2010, revine în prima linie.
O altă figură marcantă, consider eu unică în spectrul vocal, este Bobby Kimball, unul din puținii soliști care ating încă, și este destul de vârstnic, note atât de înalte din piept. S-a născut 1947, în statul vecin Texas deși părinții stăteau în Vinton, Louisiana, fiindcă nu exista spital. A învățat pianul care alături de glasul special făcea tandem cât se poate de mult până la a ajunge să abuzeze de ambele. A activat în multe trupe din New Orleans până s-a mutat în Los Angeles unde a înregistrat cu noul band S.S. Fools alături de cei trei membri ai lui Three Dog Night și cu care a cântat timp de un an și jumătate. După alte șase luni este invitat să se alăture lui Toto cu care înregistrează primele patru albume și de unde este concediat în 1984 din cauza suspiciunilor de trafic de droguri, suspiciuni care s-au dovedit nefondate în urma procesului care l-a găsit așa cum pledase, nevinovat. Dar traseul lui muzical nu se oprește acolo, se mută în Germania pentru o carieră solo cu producătorul Frank Farian și cântă cu trioul The Doobie Brothers dar și cu Bill Champlin din Chicago. Este rechemat în 1998 și lucrează la Minefields, după care înregistrează greatest hits de pe toate albumele Toto pentru Past to Present 1977-1990 și produce imediat, cu concursul Frankfurt Rock Orchestra, Classic Toto Hits. Produsese în 1994 primul album solo Rise Up unde avea o piesă cunoscută Woodstock. În perioada 1999 scoate pe piață All I Ever Nedeed și are un extras de single Kristine. Rămâne alături de Toto și produce Through the Looking Glass și Falling in Between. În 2010 este trecut în Louisiana Music Hall of Fame, înregistrează sub numele Yoso discul Elements alături de doi foști Yes Tony Kaye și Billy Sherwood. Kimball concertează în nenumărate spectacole alături de prieteni în jurul lumii. În Ianuarie 2014 participă în Germania la 14 concerte sub egida Rock Meets Classic, face turnee cu Bohemian Symphony Orchestra Praga cu Phillipp Maier ca dirijor, dar și cu Lou Gramm de la Foreign și Dan McCafferty de la Nazareth. Anul acesta a reprezentat Usa la concursul Internațional Song Festival in Viña del Mar din Chile ediția LVI cu piesa Living Your Life for Happiness.
Aviz amatorilor și bravo lui, la 68 de ani….
