Fărădelegea lui Călin – Codu-n tivil

Cine zice, ăla este.
De fapt, cine zidește, ăla ,,desființește”. Sau ,,zidează” pentru desființează. Despre contrar-ul menționat în Art. 588, se poate vorbi cam tot timpul. Obligarea legală impusă autorului lucrărilor provizorii ține de bizareriile Codului Civil, parcă prea multe, și, deși am înțeles unde relele facerii lasă loc de sancțiuni, nu mă pot familiariza cu plătirea de pagube proprietarului, aici ,,… inclusiv pentru lipsa de folosință.”
Minte, minte, Kunta Kinte. Este carte funciară, se ajunge la convenția părților, ,,… încheiată în formă autentică, sau, după caz…”, prin hotărâre judecătorească. (Art. 589)
Autor, autor…. Ambiguă specificarea ridicării materialelor de către ,,constructor”. Care? La Al. 2 o reiterare a plății de daune, dar adăugite ,,interese”-le, pentru dovedita – sper – rea-credință. (Art. 590)
Contravaloarea lucrărilor, probabil, se echivalează cu indemnizația Art. 591, altfel deținerea imobilului, lăsată cu voia proprietarului autorului, devine doar o simplă custodie pe o perioadă căreia nu i se specifică ,,pe timpul lucrărilor”. De aceea prima supoziție, fiindcă la al doilea alineat autorul are drept de a înscrie imobilul în dreptul de ipotecă pentru acea ,,indemnizație”.
Uite cum se transformă o chestiune obișnuită în una extraordinară, lăsând la o parte neînțeleasa obligativitate de a-i băga forțat pe gât autorului de lucrări imobilul de către proprietar. Adică tranzacția dintre un vânzător și un cumpărător. Și cum era de așteptat, dacă autorul propune ipoteca, și proprietarul se poate folosi de același mijloc ipotecar, până când vede în mână toată suma pe imobil. (Art. 592)
,,Rău” autorul, pasiv proprietarul. Un cuplu de dinamici cu ,,if-then”-ul matematic de sorginte negativă. În limbaj decodat, Art.593 nu avantajează pe cel rău când celălalt dă dovadă de dezinteres, când miza aduce nu proprietarul imobilului în discuție, ci pe al terenului. Deși, este negru pe ce culoare doriți scris, definirea imobilului are în colimator în primul rând bucata de pământ cu sau fără construcție.
Mă fac foarte greu priceput (de parcă aș avea o dispută directă cu autorii Codului Civil): unde s-a născut fabricantul acela de materiale care să fie și constructor? Făcând normală existența unui terț și a lanțului întreg de partajări în procesul fabricației și depunerii în mâinile beneficiarului. Cimentul. Extras, transportat, intrat pe linia de transformare în produs, ambalat, transportat la en-grosist, ajuns la privatizat și apoi la ultimul cumpărător. Revenind, era normal să fie plătite materialele de construcție de la persoana care ți le-a furnizat. (Art. 594)
Moțul…. Nici oșeanul, nici Pittiș. Instanța, împărțitoarea de dreptate și ,,bunăstare” pentru toți ai acestui capitol, ea stabilește ,,… întinderea indemnizației sau a despăgubirilor…”, prin calcul la zi a bunurilor implicate. (Art. 595)
Superficia și accesiunea, adunate cât să se trimită și altor tipuri de lucrări, cele durabile, autonomele și adăugatele, dispoziții din alte articolele ale prezentului cod. (Art. 596)
Detentorul…. Deținător precar, asemănat și sancționat precum autorul de rea-credință. (Art. 597)
Secțiunea 4 dă imobilele pe mobile și debutează cu accesiunea mobiliară. Poveste veche de dată recentă. Ăl de face are drept de proprietate, ,,… în funcție de raportul dintre manoperă și valoarea materialelor, determinat la data confecționării bunului.” De la Al. 1 înțelesesem orice, numai despre beneficiar că este proprietarul bunului nu. A!, că datorează producătorului valoare manoperei și/sau materialelor, nu se punea problema, obligațiile se respectă necondiționat. (Art. 598)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share