Home

Fărădelegea lui Călin – Colul tivil

Ciudate timpuri tutelare….
Recordul extremelor adună obligatul și dezinteresatul în ograda întreținerii minorului și dincolo…. Apoi, fiindcă finalurile nu întârzie în viața nimănui, cățelul și purcelul ajung la moștenitori, termenul constrângător neschimbat, ,,ținuți”, însă la fel de ,,imposibil” sintagmatic spre a delecta rațiunea beneficiarilor Codului Civil, cetățenii de toate felurile. În simplitatea lui, Art. 518 nu pune problema acordului celor ce rămân, impactului asupra vieții lor. Și nu e de-ajuns că preiau prerogativele tutorelui, bunurile celui de se duse au, valoric vorbind, capătă întrebuințare în continuarea hrănirii, educării… e, t, cî-urile câte se arondează unui minor în interesul superior al său. Să zicem că au totuși noroc, unul, doi sau câți sunt pe răbojul succesiunii, vor contribui ,,… proporțional cu valoarea bunurilor moștenite.”
Regula e regulă și după ea joacă tot românul. În general, întreținerea are o cronologie aparte și se bazează pe apropierea dintre persoane, referindu-mă la gradul de rudenie, ca primordialitate înaintea tuturor celorlalți. Ca întemeietori de familie, soții sunt primii la întreținut. Ei între ei. Dacă între aceștia se poate forma o legătură, la capitolul descendenți nu există o pereche anume, sunt obligați la întreținere și atât. Înaintea ascendenților sau în ordinea apropierii ca grad de rudenie. Pretențiile mele sunt ponderate, totuși nu pot face rabat de la lucrurile simple, logice. Apelul repetat la matematică scoate din texte ceea ce obstrucționează raționamentul corect, punând elementele lingvistice de legătură acolo unde trebuie și pe cele firesc necesare. Frați, surori cu datorare de întreținere. Cum? ,,… după părinți, însă înaintea bunicilor.” Ce să caute însă când și reîntregea ordinea? Cert este că încă o literă de articol nu strica…. (Art. 519)
Art. 520 e printre cele mai clare. A încetat adopția, întreținere doar de la rudele naturale sau soț.
Mecanismul Art. 518 devine generalitate la Art. 521. Mai mulții la întreținut o persoană contribuie ,,… proporțional cu mijloacele pe care le au.” Știți cum zic părinții noștri, că nu au nevoie de nimic de noi, copiii. Ceea ce nu împiedică legea să ofere alternativa:copiii să întrețină părintele. Și mai departe, dacă treburile nu sunt cum s-a stabilit, tatăl sau mama, de ,,atâta bine”, pot apela la serviciile legale și porni acțiune, dar ,,… numai împotriva unuia dintre ei.” Cel cu plata la zi ,,… se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia.”
Soluții s-au găsit și pentru nevoiaș – nu amintisem la Art. 518 ce duce la preluarea întreținerii minorului: deces de părinți, dispariția lor sau de-s în nevoie -, la mintea…: să dea ceilalți. (Art. 522)
O parte din Art. 523 este de-a dreptul discriminatoriu. Iată cum din imposibilitatea unei persoane de a asigura mijloacele de trai și alte asemenea mai multora, se întrevede plata doar către una singură. Desigur, este doar o variantă. Celelalte includ împărțirea întregii sume între mai multe ori între toate persoanele îndreptățite. Nici aici lucrurile nu sunt fifty-fifty, instanța având libertatea de a hotărî cum se împarte…. Nu bănuiți ce titlu s-a dat articolului…. Divizibilitatea întreținerii. Bizar…. Fiindcă se face uz de terminologie matematică, nu și de logică de la un cap la altul.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share