Zăngănele XLVI

Zăngănele
XLVI.

 

zanganele 46

Vă urez sănătate! Bine ar fi să se găsească fără să stai la coadă!

Iar stau rău cu înțelegerea! Recunosc încă o dată că sunt om, mai bolnav, mai puțin…. În afara cardului bancar și cărții de identitate nu mai dețin absolut nici un carton plastifiat sau plastic ordinar oficial. Nici de astea n-aș mai avea nevoie, dar în criza asta de personalități mă văd nevoit încă să le păstrez, mai știi cine dă peste mine și nu mă mai poate reconstitui facial nimeni după?

Românii sunt un caz unic în lume! Când se dă ceva, ei sunt primii la îngrămădeală! Povestea cu cratițele de supermarket două la zece lei o știți, unii dintre voi chiar ați pus umărul la consumarea lor de pe raft în doi timpi și tot atâtea mișcări. Aceeași busculadă am zărit-o și la apă sfințită, sperând fiecare, cu o întindere de mână, la viață veșnică, (atenție, viață!), sau la vindecare miraculoasă ștergându-și petice, cârpe, trențe de moaștele sfintei Parascheva. La mesele electorale, este bătaie în toată regula! Și există și armament greu scos la luptă: osul rămas după dezgolirea de carne asezonată cu fasole. Îmi lasă apă în gură și mie, dar doar de două ori pe an. Însă alegeri sunt din patru în patru ani. În cazul ăsta, o să pun soția să-mi facă pe plac din punct de vedere culinar că doar n-o să stau după întârziații ăștia pe scaunul responsabilităților patru ani de zile de căciulă.

Cozi sunt peste tot și concetățeanul nostru are predilecție spre acest tip de înșirare unul în spatele altuia încă de demult, de pe vremea când, așa cum am învățat noi pe la școală, bieții daci erau luați de romani și trimiși ca oile, dar în lanțuri, la Roma sau aiurea. În nicio ordine, turma se îndeasă cât mai compact posibil, sperând că presiunea propriului corp va mări viteza cu care cel aflat în biroul ,,sentințelor” se va deda la a-și exercita atribuțiile mai repede. Greșit! Cu cât gloata este mai ,,represivă”, cu atât mai mult funcționarul va micșora ritmul de lucru. Fie la fisc, fie la poliție, la judecătorie spuneam că n-am călcat așa că nu știu a le întocmi un grafic de mișcare, fie la spital sau primărie, trebuie să te înarmezi cu tact. Nu le pici în ,,grații” din curiozitate, ci din pură necesitate. Dacă ridici glasul e vai de tine, dacă abordezi discuția din poziția ignorantului, ca să nu-i zic altfel, ești ,,mâncat”. Așadar tact: nici prost, nici deștept, când epatat, când epatând, dar scurt și doar la obiect.

Singurii ,,duhovnici” la care nu sufli decât întrebat sunt în ordinea asta doctorul, fiindcă la el mai ai un licăr de speranță că te vei însănătoși, și preotul, deoarece la el găsești o ultimă portiță deschisă când viața stă să aleagă: a fi ori a nu fi. Ca oița spășită deschizi ușa, scoți căciula de pe cap, zici ,,săr’mâna domn’ doctor” și iei loc pe scaun. Ești privit sumar pentru o anamneză completă de fel de-a fi, primești un mic damf de Kent, mai ești amânat de-o completare ilizibilă de fișă medicală și-apoi primești stereotipa chestionare ,,ce te doare…?”. Doamne ferește să ajungi la doctor și o spun ca orice om, aproape sănătos, care are nevoie de sistemul de ajutor sanitar doar pentru o răceală galopantă sau un glod de țărână nimerit accidental în globii oculari. Sunt conștient că o să-mi scârțâie oasele, că o să încep să mă vait, poate nu așa de mult ca unii pe care i-am văzut etalându-și teatral suferința, dar mai este încă și cu unul ca mine sistemul de sănătate ar da faliment ușor, s-ar transforma într-un azil de bătrâni cu tratament paliativ de amăgit suferința întoarcerii la țărână.

Toată tevatura mea însă avea un singur țel, cardul de sănătate și necesitatea lui. Eu unul nu l-am primit și sper să nu-l primesc niciodată, fiindcă pe mine la coadă n-o să mă vedeți. Numai în pielea mea să nu fi fost când am vizitat ultima oară spitalul pentru o extracție de ,,deranjativ ocular”. Întrebarea aceea ,,sunteți asigurat” m-a făcut să mă simt ca un cerșetor și mi-am făcut o promisiune fermă din acel moment: nu voi mai călca pragurile așezământului de binefacere decât în fază inconștientă sau în calitate de executant de lucrări de dulgherie și tinichigerie. Pentru orice serviciu de natură medicală voi apela doar la serviciile doctorului particular, același, dacă priviți atent, din spital. O dualitate pe care nu o înțeleg, dar cu care nu-mi mai bat capul demult. Eu am priceput cu ce se mănâncă societatea de tip capitalist.

Dac-ar pricepe și alții…

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share