Zăngănele LXXXI

stairway-828883_640
Salut inițiativă! Salut inițiatorule!
Orice nou pas și drum contează enorm încă din primul moment. Este un drum fără întoarcere, maneta marșarier nu există. Poate nu știați că oricare dintre trăiri, prin imagini, sunet și un mic ceva în plus numit simțire, stă înmagazinată în creier, că orice început produce o logică de dinamică aproape incorijabilă și de cele mai multe ori ireversibilă. Cei mai mulți iau de bun exemplul pus la dispoziție. Luați un copil oarecare și îndemnați-l să lovească pe oricine. Indiferent de educația ulterioară, automatismul format va sta să se pornească după regulile mecanismului de declanșare, după subliminalul, de la caz la caz, ,,Bate-l!”. Tot astfel se produc cele de vorbire, de relaționare, mentalitățile, deprinderile manuale, cele afective. Toate au o scânteie, un prim fulger mintal, un început de încrengătură sinapsală. Odată creat firișorul acela de inteligență, el rămâne până la moarte acolo.

De aceea educația rămâne primordială de la contactul prim cu aerul din atmosferă. Chiar având un antecedend pe linia paterno-maternală, insul, neprihănitul de bun și rău, are șansa unui remediu deplin prin învățare corectă, prin îndrumare adecvată, prin mentorat optim. E bine să fie unul de calitate. Că este grădinar, școler sau ditai hăndrălăul de liceu, trebuie să știe cum și de la cine-l poate procura. Riscând să vă sâcâi, voi părinții le sunteți vrând-nevrând primul sprijin, primul educator și învățător, primul cadru didactic cu și pe care neinițiatul în mai toate trebuie să-și facă practica, sunteți primul antreprenor de la care poate lua lecția vieții, musai cea corectă. Nu este nevoie de nici o revoluție, nici măcar franceză, pentru a da un sens benefic zilelor de mai târziu, politicii propriului îndemn, ci de câteva lecții bine argumentate, temeinic susținute, inteligent transmise.

Aici se pune problema calității mentorului, substanța spiciului și puterea de convingere, cele de la care pornisem cu gândul a vă scrie. Fără să vreau mă trezesc în fiece moment cu câte un binefăcător gata să se pună chezaș că doar ce face el, ce știe el și cum face sunt de-o unicitate dezarmantă. Mă văd în postura absolventului de liceu ajuns să întrebe ,,Cum ați început prima dumneavoastră afacere?”. Aș dori un răspuns sincer, tranșant, unul care să mă determine chiar să o iau la fugă din viață nu să mă îmbete că pe orice aș pune mâna se transformă în aur. Ăsta este defectul celor care încurajează și celor încurajați, ușurința cu care privesc lucrurile din poziția de timp pe care o ocupă. Unul, ajuns cu sacii în căruță, toarnă lecții de succes fără să se mai gândească la cum a făcut primii pași și cât de greu, celălalt cu mintea deja pe câmpiile bunăstării furnizată ca un basm cu happy end.

Mai bine un dezamăgit de la început decât un sinucigaș peste douăzeci de ani din cauza carierei ratate, mai curând un muncitor la sapă decât un patron măcinat de zeci de datorii făcute în contul dezvoltării galopante. Construcția viitorului unui tânăr trebuie declanșată în sine cu puterea exemplului celor din jur. Are ochi și el să vadă și să înțeleagă că nu există îmbogățiți peste noapte, inteligenți după două rânduri citite, regi după primul milion câștigat. Oamenii pentru a supraviețui n-au nevoie doar de vorbe ci și de fapte.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share