Spații culturale nr. 66 (8)

HAIHUI PRIN EUROPA

Stan BREBENEL

Geneva și Lausanne

După ce ne-am încălzit cu câteva localități din Munții Alpi aflați pe teritoriile Italiei și Franței, țări pe care le-am mai vizitat, emoțiile ating apogeul. Vom intra în Țara Cantoanelor, cu o primă vizită la Geneva. Mai întâi, câteva considerații generale despre această țară. Este o confederație cu 26 de cantoane, cu patru limbi oficiale (franceza, germana, italiana și retoromana). Cetățenii Elveției au libertate religioasă deplină, independență și neutralitate păstrate de secole. Când spui Elveția, gândul te duce la sistemul bancar, la faimoasele sale ceasuri, la ciocolată, la minunatele peisaje și la faimoasele sale lacuri. Se mai știe că Elveția este o țară bogată. Bogăția vine din finanțe, din turism, din câteva ramuri ale industriei prelucrătoare și din agricultură. Confederația Elvețiană a fost înființată, prin tradiție, la 1 august 1291 când este sărbătorită ziua națională. Așadar, plecăm spre Geneva prin Franța, străbatem tunelul Mont Blanc, pe un traseu destul de scurt față de cele ce vor urma. Orașul este situat în partea franceză, fiind capitala cantonului cu același nume.

Geneva ne întâmpină cu un cer plumburiu, norii amenințători nu se lasă plecați. Oprim pe malul lacului Geneva (Leman pentru francezi) lângă „Jardin Anglais”. Tot aici admirăm imensul ceas floral. Inspirăm cu nesaț aerul proaspăt și încercăm să surprindem cât mai multe imagini din celebrul oraș. Din lac, în apropierea țărmului, țâșnește celebrul Jet D’Eau, simbolul orașului, ce se înalță la 145 de metri, cu o capacitate de 500 de litri pe secundă. Despre lacul Geneva se cuvin a fi amintite câteva elemente. Acesta are forma unui corn sau a unei virgule ce se întinde de la vest la est. Malurile vestice, nordice și estice sunt în Elveția, iar malurile sudice sunt în Franța. Granița dintre cele două țări trece prin mijlocul lacului. Fluviul Ron, unul dintre importantele fluvii ale Europei, trece prin lac de la est la vest. Se estimează că apele fluviului traversează lacul în 17 ani. Lacul are o lungime de 72,8 km., o lățime maximă de 13,8 km., iar adâncimea maximă este de 310 metri. Acest lac a fost o sursă permanentă de inspirație pentru mulți scriitori, pictori și compozitori. Despre oraș se pot spune foarte multe lucruri, majoritatea la superlativ. Populația sa este în jur de 190.000 de locuitori, iar 45 % sunt străini. Geneva este recunoscut ca având cel mai ridicat standard de viață, fiind la egalitate cu Zürich. Traseul pe care îl urmăm este prin orașul vechi. Direct pe malul lacului vedem hoteluri de lux, sedii de bănci, magazine de ceasuri și bijuterii. Prima oprire este la Catedrala Saint Pierre, o catedrală construită în stilul eclectic și aflată în punctul cel mai înalt al orașului vechi. Aceasta aparține protestanților din anul 1536, însă ea datează din sec. al XII-lea și al XIII-lea. Este anul când teologul francez Jean Calvin sosește la Geneva. A fost inițiatorul Reformei protestante, împreună cu Martin Luther, fiind în opoziție cu anumite dogme și ritualuri ale Bisericii catolice romane. Prin acțiunile sale se dezvoltă o nouă doctrină religioasă, calvinismul. După ce vizităm catedrala, pornim pe străzile orașului vechi. La mică distanță aflăm casa în care a locuit Calvin, iar în apropiere ne aflăm în fața casei în care, la 17 martie 1864, a fost înființată Organizația Mondială „Crucea Roșie”, la inițiativa lui Henry Dunant. În același spațiu destul de restrâns din orașul vechi, pe străduțe înguste, vedem casa în care a locuit George Eliot, pseudonimul lui Mary Anne Evans, celebra autoare engleză, între octombrie 1849 și martie 1850. Următorul popas pentru o ședință foto este Casa Tavel, o construcție ce iese din peisajul arhitectonic. Este cea mai veche locuință din oraș, fiind un exemplu de arhitectură medievală. A fost distrusă de un incendiu în anul 1334 și a fost reclădită de familia de nobili Tavel. La fațadă are elemente decorative gotice, inclusiv blazonul familiei. Din anul 1965 este găzduit Muzeul local de istorie. Nu după mult timp, ajungem în Place Neuve. În această imensă piață, punctul central cultural al orașului, se află Muzeul Rath, Conservatorul de muzică, Teatrul de Operă și Sala de Concerte Victoria. Mergem pe lângă zidurile fortificate antice. Ultima oprire este în parcul Bastions, aflat în aceeași Place Neuve. Impresionantă este imaginea unui imens basorelief în care sunt înfățișați cei mai importanți reformatori protestanți: Jean Calvin, Guillaume Farel, Theéodore de Bèze și John Knox. Maxima care i-a călăuzit pe aceștia „Post tenebras Lux” (Lumina după întuneric) este gravată în perete. În vecinătatea acestui parc se mai află Primăria și Universitatea. După acest ultim obiectiv din orașul vechi avem la dispoziție un anumit timp pentru a descoperi și alte fațete ale orașului cosmopolit. Traseul nu a cuprins și Grand Rue unde, între numeroase librării, anticariate și magazine, se află casa natală a lui Jean Jacques Rousseau. Din păcate, o ploaie torențială ne-a făcut să ne îndreptăm în cea mai mare viteză spre autocar. După regrupare, pornim către alt obiectiv: sediul Națiunilor Unite. Pornim spre vest, nu înainte de a vedea o insuliță în care se află statuia celebrului filosof iluminist Jean Jacques Rousseau, născut în Geneva la data de 12 iunie 1712. Nu după mult timp, trecem pe lângă faimosul hotel Beau-Rivage, în care a stat împărăteasa Sissi, soția lui Franz Joseph, înainte de a fi ucisă.

De aici ne continuăm drumul spre sediul Organizației Națiunilor Unite. Sediul se află în Palatul Națiunilor, construit între 1929 și 1938 pentru Liga Națiunilor. În două rânduri, 1930 și 1931, românul Nicolae Titulescu a fost ales președintele Ligii. În Piața Națiunilor se află un scaun uriaș din lemn cu trei picioare, ce simbolizează lupta împotriva minelor antipersonal. Lucrarea de 24 metri înălțime este considerată cea mai reprezentativă sculptură a secolului al XXI-lea. Tot în această piață se mai află fântâni arteziene ce țâșnesc parcă din asfalt. Clădirea și steagurile țărilor membre reprezintă o imagine unică. Ne desprindem cu greu și pornim către următorul obiectiv al vizitei. Autostrada ne duce spre Lausanne, cale de aproape 65 de km., trecând pe lângă localități care ne sunt familiale: Versoix, Nyon și Aubonne.
Lausanne este situat în partea franceză, pe malul de nord al lacului Geneva, fiind capitala cantonului

Vaud. Populația orașului era estimată în anul 2017 la aproape 140.000 de locuitori. Pe locul unde se află acum cartierul Vidy, celții au întemeiat o așezare cu mult timp în urmă. Romanii, în același loc, au ridicat o așezare militară pe care au numit-o Lousanna. Din secolul al V-lea, așezarea portuară a luat numele pe care îl are și acum. Prima oprire din vizită are loc la Muzeul Olimpic, care este cel mai vizitat obiectiv din Elveția. Tot în Lausanne își are sediul Comitetul Internațional Olimpic. Muzeul Olimpic a fost deschis în anul 1993, fiind amplasat pe o esplanadă cu vederea spre lac. Scopul său este acela de a promova și de a răspândi spiritul olimpic. Imensa peluză din fața muzeului este plină de statui ale unor mari campioni olimpici și mondiali din întreaga lume. De aici plecăm spre centrul orașului și ne îndreptăm spre Catedrala Notre Dame, care este închinată Fecioarei Maria, fiind una dintre cele mai frumoase structuri gotice, acum fiind a protestanților. A fost construită în mai multe etape, între anii 1170 și 1275. De peste șase secole se păstrează obiceiul ca un paznic să anunțe orele în fiecare noapte între reperele orare 22.00 și 02.00. Catedrala are o înălțime de 150 de metri, înălțându-se maiestos deasupra lacului, oferind o panoramă unică. Ne bucurăm de imaginile picturilor viu colorate, de vitraliile ferestrelor și de noua și impresionanta orgă ce a fost inaugurată în anul 2003. Apoi ne deplasăm pe străduțele cochete și curate și ajungem la Castelul Saint Maire. În el se află sediul guvernului cantonal. Castelul a fost construit între anii 1397 – 1425 de către episcopii din oraș pentru a beneficia de o construcție fortificată. În continuare, avem o oră pentru a descoperi alte frumuseți ale orașului și opulența din magazine. Despre Lausanne se mai poate spune că este singurul oraș din Elveția și printre puținele orașe mici din lume ce au metrou. De asemenea, orașul este amplasat într-o regiune producătoare de vinuri. Din Lausanne, când ploaia ne-a mai sâcâit în câteva rânduri, ne îndreptăm spre hotel, însă pe alt traseu. Mergem spre est, însoțiți de lacul Geneva și de imensele podgorii. Trecem pe lângă orașul Vevey și aflăm de la ghid că aici au trăit multe personalități artistice și culturale. Într-un parc de pe malul lacului se află statuile lui Charlie Chaplin, Nicolae Gogol și Mihai Eminescu. Statuia Poetului nostru Național este printre puținele care se află în afara granițelor.
De aici mergem spre sud, autostrada trecând pe lângă Montreux, Martigny și apoi prin tunelul Grand Saint Bernard intrăm în Italia. Cu vreo 10 km. înainte de tunel oprim la Bivouac Napoleon, un hotel-restaurant construit în stilul elvețian pe locul în care în anul 1800 Napoleon și-a ridicat tabără în drumul către bătălia de la Marengo. Aici se poate bea celebra cafea Napoleon, se pot cumpăra dulciuri de ciocolată și alte suveniruri. După scurta pauză ne continuăm drumul. Ca să ajungem în Italia, obligatoriu trecem prin tunelul Grand Saint Bernard. Istoria acestui tunel este ca a oricăruia. A fost inaugurat pe 19 martie 1964 și are o lungime de 5800 metri. Pe la jumătatea lui trece granița dintre Elveția și Italia. Pe o distanță de șase km. înainte de intrarea în tunel, și de o parte și de alta, șoseaua este acoperită și întărită cu ziduri de protecție către versanți pentru protejarea contra avalanșelor. Altitudinea la care a fost construit este între 1875 și 1918 metri. Înainte de construcția lui, prin pasul Saint Bernard se trecea pe o șosea aflată la peste 2600 metri și care iarna era închisă circulației. Același lucru se întâmplă și astăzi. Poartă denumirea de Saint Bernard pentru că în acești munți s-a retras călugărul Saint Bernard. Acesta a trăit între anii 1091 și 1153, fiind la origine conte de Châtillon. În această trecătoare, călugărul a menținut și a îmbunătățit celebra rasă de câini ce și-a luat numele de la această trecătoare. Și acum, în același loc și la o altitudine mare, există o fermă pentru creșterea și antrenarea lor, ce poate să găzduiască între 900 și 1200 de exemplare. După ce trecem de tunel peste 25 de km. ajungem la Aosta și de aici pe drumul știut până la hotel.


Sorin CĂLIN

Germinare

Sub pătura ta iubito și-au făcut culcuș ferigile,
Mișună cârtițele, și-au zidit mușuroi bufnițele.
Sub pătura ta pământule zac mormintele,
Cuvintele bunicii, ochii furnicii.
Sub pătura ta, nebună lună, urlă lupii,
Săptămânile mor, cântă cucii.
Sub pătura apelor stau mamele,
Vorbesc cu veacurile să le ierte loazele, să le țeasă dramele.


Orfice

Fecioarele s-au strâns la poartă
Și bat în ea ca în ușa bisericii.
– Deschideți dară, ne grăbim ca fetele la măritat,
Vrem iubire, vrem apă și pâine,
Vrem rândul unu la culcatul în pat.
Flăcăii se uitară strâmb de dincolo de gard
La nebunele scăpate din mâinile mamelor,
Pornite ca furtuna din țeavă de pușcă
La fătat tunete și fulgere
Și la sfat s-au așezat.
– Fraților, e groasă! Ce facem cu aste zălude?
– Să le tăiem gâtlejurile ca la găini
Și s-or mai zbate o țâră,
Cât să se scurgă tot sângele,
Propune unul, din căpățână!
– Le-om smulge ochii,
Așa n-o să ne mai privească
Precum curcile bete
Venite să ne belească.
– Ba! zice altul. Mai curând
Le-am lăsa fără lapte,
Să le plângă pruncii la sân,
De cu zori până-n noapte…
Cum stam eu în rândul din spate,
Scârbit de discursul ne-nfricaților lei,
Numai ce-l văd pe Dumnezeu dând drumul la poartă:
– Fetelor, so pe ei!


Clepsidră

M-am născut într-o zodie moartă, orfană,
La un ceas după veacul cu nouă,
La o zi după apa de moară.
M-am născut într-o zi de primăvară, banală,
La un ceas după cucul lui șapte,
La o zi după noapte.
M-am născut într-o cameră albă, goală,
La un ceas după Venus,
La o zi după Soare.
M-am născut în sfârșit după moarte,
La un ceas, după medic,
La o zi, după moașe.


FAPTE CULTURALE

În perioada 20-21 septembrie s-au acordat la Botoșani premiile Eminescu – pentru literatură, arte vizuale, colecții și colecționari – „Teiul de aur și Teiul de argint” ale Editurii GEEA, ediția a XVIII-a.
Juriul format din Dragoș Pătrașcu – președinte de onoare, conf. univ. dr. la Universitatea de arte vizuale Iași, Augustin Eden, președinte al juriului, poet, artist plastic, Constantin Tofan, artist plastic, Vasile Doboș, poet, artist plastic, Grigore Ilisei, scriitor, Mihai Cornaci, secretar al Societății numismatice române, Elena Condrei, scriitor, director al editurii GEEA, a acordat următoarele premii:
Literatură:
Valeria Manta Tăicuțu – „Teiul de aur”
Lucian Costache – „Teiul de argint”
Arte vizuale:
Lucia Pușcașu, Suceava, „Teiul de aur”
Romulus Harda, București, „Teiul de argint”
Colecții și colecționari:
Gheorghe Dolinski, Suceava, „Teiul de argint”
Publicistică:
Revista „Agora” – „Teiul de aur”
Revista „Spații culturale” – „Teiul de argint”
Folclor:
Carmen Antal Cujbă – Diplomă de excelență și „Teiul de aur”
Diploma de excelență și medalia „Teiul de aur” i s-au acordat lui Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

În incinta Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu” din Botoșani au fost lansate volumele „Convorbiri cu Theodor Codreanu” de Elena Condrei și „Cristelnița de la Uspenia” – „taifas din petice” cu Ioan Filipciuc. Printre invitații de onoare s-au numărat Vasile Tărâțeanu, Mihai Cimpoi, Vasile Bâcu, Maria Toacă (Cernăuți), Doina Cernica, Mihaela Grădinariu, Stan Brebenel, Lucia Olaru Nenati, Nicolai Tăicuțu, Ioan Țicalo, iubitori de literatură din Botoșani și Suceava.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share