Spații culturale nr. 66 (10)

Ion ROȘIORU

Poemul total

sprijinit în auz și-n privire egal
râvnesc să plantez în adâncul hârtiei poemul total: despre cel ce m-am vrut într-ascuns și n-am fost decât șters și anost, despre cel ce de fel am trăit fără drept de apel într-o veșnică frică aidoma celei de miel când e lupul cu ochii pe el;
despre ploi și altoi, despre iadul din noi, despre părul vâlvoi, usturoi și strigoi, despre tei beți de ei, despre câinele timpului fără-ncetare turbat și care, pe coadă călcat apăsat, până-n litera numelui meu m-a mușcat, agasat m-a mușcat, m-a marcat alungat în teribil stigmat;
despre cai nărăvași și geambași sighinași, despre maci și copaci, despre raci, cozonaci și malaci, despre ceasul cu cuc hăbăuc, despre clipa înaltă în care mă duc pe sub nuc ca străbunul haiduc să m-astruc în pământul uituc;
despre regi fără legi, despre sâni de consum și cartușe dum-dum, despre moți fără zloți, despre târfe și hoți, despre vulturi bătrâni, despre oamenii spâni și hapsâni, despre smog și plămâni, despre lupi, despre stâni, despre preoți păgâni, despre noaptea țâșnind din damnate fântâni, despre dacoromâni, despre cum mă îngâni, despre cum cei din jur mi-s cu toții stăpâni;
despre mori, despre nori călători, despre ciori și cocori, despre zmei ierbivori, despre grâu osmanlâu, despre case și piatră de râu, despre zborul în frâu, despre trișca din brâu, despre vânt și pământ, despre demonul sfânt, despre mi, despre sol, despre la, despre liniștea ta, despre î-ul din i, despre â-ul din a, despre cât de frumos știi să minți, despre linii fierbinți, despre Iuda, Iisus și arginți, despre arta cu care ai prins a sfida ceea ce însemnase cândva pentru tine ceva;
despre ieri-ul confuz, despre azi-ul mofluz, despre gurul obtuz, despre haina ieșită din uz, despre domnul Urmuz, despre restul destinului plat, confiscat, bulversat, birocrat, amânat, boicotat, despre ce m-a-ndemnat la căderea-n păcat asumat, alertat, avivat, potențat, piperat, neiertat, despre votul furat, despre gândul gripat, despre drumul barat, despre mortul în veci vinovat;
despre nu-ul răpus, despre da-ul impus, despre dusul-răsdus, despre bietul intrus în eroare indus în Apus unde stavile nu-s, despre sfincși, despre lincși, despre icși, despre cercul închis în abis, despre munca de jos, despre lenea de sus, despre cât mi-e de minus în plus, despre consulul rus, despre terțul inclus, despre versul tradus, despre fostul A.R.L.U.S, despre furcă și fus;
despre rima de lux, despre flux și reflux, despre muzica rock, despre traiul la bloc, despre sciții lui Block, despre banii pe care în visuri îi toc, despre foc și amoc, despre masa de joc, despre ac și cojoc, despre troc și obroc, despre marfă pe stoc și noroc, despre duzi chinezești ce se coc la soroc;
despre valsul cu ea, cea mai cea și mai rea dintre Ielele nopții de nea, despre umbra vândută tăcut, despre pactul făcut, despre ciutele-n rut, despre retorul mut, despre dinți și scorbut, despre calul pierdut, despre rugul hirsut, despre Lacul Sascut, despre versul durut nenăscut, despre spadă și scut, despre greabăn și cnut, despre podul trecut doar în vis peste Prut, despre vinul de nuntă băut într-o izbă de lut, din surghiunul temut în care, născut, am crescut plătind roșul netrebnic tribut;
despre tril și exil, despre Codul Civil, despre Buffalo Bill, despre spiritul meu francofil, despre stil și pistil, despre sângele curs inutil, despre cruci de copii inocenți și studenți eminenți, despre raiul răpus în proiect, despre anul bisect, despre boli de import, despre darea de ort, despre cearta la ușa de cort, despre flota topită în port, despre taxa ministrului mort, despre meri, polimeri, rinoceri și muieri de mineri bâtiferi, despre riscul și piscul puterii abject, despre calul de lemn, stând în fața cetății, solemn și suspect, așteptând să-l îndemn printr-un semn scurt și demn;
despre glob și hârzob, despre ciob și microb, despre rob și neghiob, despre ultimul tren patogen, despre iepurii scoși din joben, despre versul impar la Verlaine, despre îngeri anoști, despre proști, despre carul cu ploști, despre cloști, despre oști și piroști, despre drepte inept-înțelepte și stânge nătânge avide de sânge ori centre precare pe care le doare în cot patriot de norodul bigot atunci când se pupă tustrele în bot, despre totul-avânt, despre totul-mormânt, despre totul-sictir, despre totul-delir, despre totul-fagot, despre totul-complot, despre totul-netot, despre tot!

(Din volumul ,,Incantații de mătase”)


FAPTE CULTURALE

PREMIILE
Festivalului de Creație Literară ,,Avangarda XXII”,
Ediția a XVIII – a, 22 – 24 septembrie 2019

Marți, 24 septembrie a.c., la Centrul de Cultură ,,George Apostu” din Bacău a avut loc festivitatea de decernare a premiilor celei de-a XVIII-a ediții a Festivalului de Creație Literară ,,Avangarda XXII”. Într-o atmosferă de sărbătoare și de emoție, juriul, alcătuit din scriitorii Ioan Holban – președinte, Geo Vasile, Vasile Spiridon, Lucian Strochi și Victor Munteanu – membri, a decernat următoarele premii:

Premiul special al juriului pentru cartea de poezie: Valeriu Stancu. armurier de curcubeie, Ed. „CronEdit”, Iași, 2018

Pentru cărțile de poezie ale anului 2018: – Ioan Enache. Iudacainul, Ed. „Sturion”, Bacău, 2018 – Dan Petrușcă. Aproape anacronic, Ed. „Limes”, Cluj Napoca, 2018 – Daniel Nicolescu. Spovedanii nocturne, Ed. ,,Egal”, Bacău, 2018
Pentru cartea de proză:
– Ștefania Oproescu. Cutremur în aer, Ed. „StudiS” Iași, 2018

Pentru cartea de critică literară/ eseu:
– Ion Fercu. Prin subteranele dostoievskiene, Ed. „Junimea” Iași, 2018 – Petre Isachi. Cartea-Sfinx și deriva hermetică, Ed. „Rowimwd Publishers”, Bacău, 2018
Pentru cartea de traducere:
– Gheorghe Iorga. P.S.G.L., Sādegh Hedāyat, Ed. „Limes”, Cluj-Napoca, 2018

Pentru revista literară și de cultură ,,Mișcarea Literară”: Olimpiu Nușfelean – director

Pentru tinerii care n-au debutat editorial în 2018 și n-au depășit vârsta de 47 de ani:

Poezie

Premiul I și Premiul Revistei ,,Argeș”: Elena Bălășanu, profesor, Craiova
Premiul II și Premiul revistei ,,Mișcarea Literară”: Ion Pițoiu, Cluj-Napoca, doctorand al Universității ,,Babeș-Bolyai”
Laurența-Laura Tiron, Tecuci, studentă la Universitatea ,,Al. I. Cuza”, Iași
Premiul III și Premiul Revistei ,,Spații culturale”: Denisa Paula Arcip, Piatra Neamț, elevă
Mențiune: Adrian Cătălin Andrei Mic, Bistrița,student la Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca
Proză și critică literară/ eseu:
Premiile I, II și III nu s-au acordat

Premiile Fundației Culturale ,,Georgeta și Mircea Cancicov”:
În urma deliberării, juriul, alcătuit din scriitorii Dumitru Brăneanu, Theodor George Calcan – membri și Victor Munteanu – președinte, a acordat următoarele premii:

Pentru cărțile de poezie:
– Ion Timaru. Mai spune…, Ed. „Ateneul Scriitorilor”, Bacău, 2018 – Alexandru Nelu Huidici. Poezie pe contrasens, Ed. „eCreator”, Baia Mare, 2018
Pentru cărțile de proză:
– Eugen Verman. Zăpezi murdare, Ed. „Corgal Press”, Bacău, 2018 – Stanomir Petrovici. Saga Sărmanilor, Ed. „Rowimed Publishers”, Bacău – Adrian Lungu. Omul din ferestre, Ed. „Timpul”, Iași, 2018 Pentru cărțile de istorie culturală, monografie, memorialistică, jurnal, publicistică:
– Dan Gabriel Arvătescu. Poveștile medicinei romașcane, Ed. ,,PapiruS Media”, Roman, 2018
– Gheorghe Simon. Fractalia, jurnal poetic, Ed. „Princeps Multimedia”, Iași, 2018 – Daniela Șontică. Oamenii Unirii, Ed. „Trinitas”, București, 2018 – Mihai Buznea. Bolnav de undiță. Cocteil cu praf de pușcă. Întâlnire cu Tamina, Ed. „Vicovia”, Bacău, 2018 – Ioan Neacșu. Primul an de „libertate”, Ed. „Vicovia”, Bacău, 2018 – Gabriela Gîrmacea. Primul Război Mondial, între realitate și ficțiune, Ed. „Didactică Pubishing House”, București, 2018
– Constantin Tudose. Sărbătoarea satului, Ed. ,,Magic”, Onești, 2019. Premiul special al Uniunii Scriitorilor – Filiala Bacău:
– Tincuța Horonceanu Bernevic. Când totul era verde, Ed. „Limes”, Bacău, 2018 Premiul Asociației Culturale ,,Familia Lecca”:
– Vasile Bâcu. Motiv de toamnă, Ed. „Misto”, Cernăuți, 2018 – Cornel Paiu. Biblioteca din turn, Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova, 2018 Evenimentul a fost ilustrat cu un program de înaltă ținută artistică susținut de un grup de studenți la Conservator, condus de profesorul Codrin Stan.


Premiul revistei „Spații culturale”:

Denisa Paula ARCIP
– elevă, Piatra Neamț –

Safari în stilul meu

Degetele noastre sunt bune pentru a ține lucruri în mână
pentru a pipăi a apăsa
un fel de roți ajutătoare de la prima bicicletă
sau rotilele pentru scaunele invalizilor
și cu degetele noastre
îndepărtăm pătura grosuță de graminee
apoi un strat destul de consistent din sol
și pășim înăuntru

platoul subteran se întinde aș spune
cât nu vezi cu ochii
absența persistentă a luminii
ne face repede pielea să se răcească să se netezească
orbecăim
grupul nostru e format dintr-un număr par de inși
în fiecare pereche stăm la o distanță decentă unul de celălalt
și împreună alcătuim corpul unui viermișor strivit în două
Avem două creiere deci doi ganglioni nervoși fiecare
cu acești ganglioni gândim simultan
drumul luminii

cum ar fi oare ca fiecare viermișor strivit să se refacă în subteran
ca dragostea să se refacă în subteran
un centru informal de terapie colectivă
să se adune aici bețivii criminalii hoții și îndrăgostiții
curvele depresivii și bolnavii
să danseze într-o horă pe nesimțite chiuitul lor să fie rugă
În timp ce Dumnezeu
își pune căștile în urechi ascultă muzică și trage
și sol și pătură de ierburi peste noi toți

Am ajuns în punctul în care mâinile noastre înghețate
se mișcă vertiginos prin fața ochilor
câte degete vezi întreabă oftalmologul invizibil
văd nouă dar simt că îmi arătați zece
probabil sunteți căsătorit iar verigheta dumneavoastră ca o capcană pentru urși

îl retează pe cel din urmă
și tocmai pe acela care duce spre inimă

dacă mâinile și-au oprit fluturarea degetele sunt pregătite să îndrume
așa cum știu ele de sus din cap
că trebuie să facă
Și începem

doi pași la dreapta un pas la stânga înainte căutați
cu degetele pipăiți poate găsiți
o ușă un lacăt o cheie ceva și aveți grijă să nu fie imaginare
căci imaginația
sfârâie pe grătar afară
oricum imaginația e o născocire frumoasă
uneori care instigă la păcat uneori omisivă și de la care se construiesc
de pe o zi pe alta comportamente fenomene psihice
studii și lucrări generatoare de meserii pentru oamenii ăștia
pe care trebuie să-i moștenim

Doi pași un pas un joc de copil
ah mi-am/ ne-am înțepat degetele în vârful unor stalactite
iar acum sângerează și nu știm cum vom putea
înainta așa

locul ăsta umed și rece e un depozit
de lucruri aruncate chiar și regele a înghesuit
toate fusurile de țesut din împărăție și uite că
Am venit noi și am stricat toată treaba cumva
am pus pe picioare un teatru al absurdului cu roluri multiple de frumoase adormite
ne înjosim fără intenție ne jenăm ne ghemuim în noi înșine de rușine

într-adevăr am învățat că poate să-ți fie rușine și pe întuneric
când ai impresia că nimeni nu te vede
Fix în momentul ăla când nu e nimic acolo ca să vadă și să judece mișcările tale
cineva trece cu plugul peste noi
azvârlindu-ne de cealaltă parte.


O zi proastă pentru orgoliu

L-am întrebat ce ar alege între
a șopti toate lucrurile pe care le spune sau a le țipa
avea un aer distrat
un amestec urât mirositor de glume fierte la ceaun la foc mic
fusese prânzul nostru din acea zi
și din ziua următoare certuri tot mai dese opreau timpul în loc
ne opreau mâncarea în gât declanșau
tot ce declanșează
maturitatea din oameni

aveam de gând să-i spun pe un ton liniștit silabisind
că viața are și părți frumoase
Merită să le acordăm o șansă
merită să plecăm în drumeții pe Kilimanjaro
să învățăm limba franceză fiindcă aproape nimănui nu-i place
o să mă ajungă din urmă toate faptele bune
pe care ceilalți le fac în numele meu
pe undeva printr-o arhivă se vor găsi notate lucruri mici despre mine
precum felul în care m-a afectat să aflu că nu mai vrei să dai la teatru

e în regulă acum mi-a crescut părul la loc
și nu dorm bine dacă nu mă închin
înainte de culcare
îi reproșez în gând lui Dumnezeu
că nu m-a făcut sănătoasă pentru poftele tale

Am căzut de acord cu țâncul de la parter
că avioanele și submarinele seamănă
după formă și că toate ar trebui să fie albastre
și să aibă pictat pe corpul principal
numele mamei celui care le-a proiectat
fără să promovezi vreo ideologie feministă îți dorești
să nu te lase viața să pleci dincolo fără experiența de femeie
fără oasele rupte și forma dilatată a corpului tău
când faci prima dată dragoste când naști
și când simți că nu-ți mai poți ajuta copilul

să țipi ce ai putea șopti și să
șoptești ce ai putea țipa
E un răspuns exagerat pentru o întrebare
atât de simplă și îți dă o ocazie atât de vizibilă
să mă rănești spui
iubito
când vrem să mâncăm figurinele de ciocolată
iepuri urși pisici
începem de fiecare dată cu
capetele.


Proba de maturitate: învață la vârsta potrivită să-ți confecționezi propria cârjă

Oamenii se îndepărtează de confortul eredității
anii de căsnicie devin negativi
zilnic se strecoară prin găurile sacoșelor
de cumpărături Cei care merită o viață frumoasă
o merită întocmai fiindcă

își urmăresc din umbră copiii bieții fluturi sociali
construiesc pentru ei afaceri de familie

bunicii viitorului se închid astăzi într-un mic atelier de tâmplărie
o perioadă chibzuită în jur de două săptămâni asemănătoare
unui botez simbolic pe care ți-l faci singur
în agonia amintirilor vinovate
cu iz sexual de singurătate
Cioplești o pâine din lemn
și doar privirea către ea te satură

Fata asta pe care am iubit-o purta o haină de blană artificială
care îi înconjura umerii delicat de la spate
n-avea nimic pe dedesubt nicio căptușeală a țesutului epitelial

și era absolventă a trei facultăți și masterandă în filosofie
și avea o relație cu un bărbat cu 15 ani mai mare
Își preumbla picioarele lungi ca și cum
n-are impulsul să și le retragă
în fiecare noapte de sub corpul disfuncțional
al partenerului

tragedia te încolțește imprevizibilă când ești la mare
țărmul e pustiu și arareori presărat cu tufe uscate
Pe plaja searbădă bătrânii trec și se minunează de semnele ploii din aer

urmele lemnului ros reliefează
fulgere albe în nisip


Diana TRANDAFIR

Lumină lină

privindu-te cu luare-aminte
am simțit cum devii foșnet de carne
pe acest tărâm de liniște
nimeni nu ne aude
pentru moment nu-mi doresc altă lume
nici zgomot
strecurată sub gene
lumina
șterge numele mamei


Lucruri de prisos

amintirea
a ceea ce ar fi fost
înmiresmată amețitoare amară
trecuse
sub puterea paznicului orb
cum trec toate într-o doară
vocile ce strigaseră cândva
ca niște voci de vioară
scârțâiau ca o aripă de lemn
aripă veche de moară
desculț în apus
printre versuri înzăpezite
și dezbrăcat de trecut
rămâne mersul meu
fără drum
fără lut


Punctul pe i

toate acestea
ar putea chiar să existe
e ca atunci când omori pisica
și te zgârie ghearele nopții

lucrul minunat
săvârșit
sub clarul de lună
nu poate decât
să ne bucure


Adevărul

sunt un strigăt
pe care îl aud numai surzii
când suflă în cafeaua fierbinte

aburii îmi recompun
umbra
deșirată pe strada pustie
și înghesuită apoi
la picioarele unui înger de piatră

norii mov
împodobesc cerul de sticlă
cum imaginile de pe facebook
alteritatea
făcută fâșii


Corabia

ești oceanul
dezbrăcat până la ultimul os
ești o revărsare de ape
sau un fel de corabie poate
fantoma de sticlă e purtată din loc în loc
până într-o zi
sau
până dincolo de


Coșmar diurn

mă înspăimântă
albiile răurilor
circulația sângelui meu
măștile cu cele două fețe-ale lui ianus
și cifra Unu
atunci când e tivită cu roșu

nesfârșire
metafora e a patra din vis


Soarele orb

iarna
soția brutarului mutilată
frântă înjunghiată
flagelată căzută îndrăcită răstignită
e mereu vânătă
însă toamna
capătă în obraji
o frumoasă culoare galben-portocalie
cred că de aceea
sărbătorile împodobite cu sfinți
sunt mai frumoase
decât orișice rană


Vânător de himere

rupt sub copita asinului
mărșăluiește între sine și sine
s-a travestit în hăitaș
cu haine cumpărate de la ultimul bâlci

lancea a găsit-o-ntre umeri
acolo unde se deschide rana aripilor
cum fierăstrăul
în lemnul de brad


Hibernală

pe strada ta
doar trăsuri cu cai suri
ce își rostogolesc trapul
peste mustața vizitiului cu nume bulgăresc
și inima ca un globuleț de Crăciun

pe banca albastră de fier încrustat
s-au oprit doi porumbei căzuți în extaz
într-un superb dans al trăirilor pure

fulgii se sărută cu gerul
orașul
și-a închis porțile precum o catedrală-adormită
lăsându-te în câmp deschis
arunci cu bulgări în lună


Mihai M. MACOVEI

Maria R

Nu mai sta atârnată pe marginea
prăpastiei du-te și culcă-te la
marginea lumii fără margini
și dormi în visul tău de mireasă

nu te mai gândi nu te mai gândi
și nu mai plânge fără lacrimi
ochii tăi sunt acum dune de nisip
pe care nici vântul și nici ploaia
nu-i pot spăla doar lacrima
ta dacă ar fi vie poate să-ți
redea lumina și numai atunci
vei vedea cum și de ce râde lumea
de tine – femeie vultur care
care ai iubit un neiubit.

P.S. Nu știi
arborii toamnei s-au oprit
în vremea lor și iar roua stelelor
a rămas să plângă
sărutul tău de iepure verde.


Licuricii din scorbura unui măr dulce

Copil neastâmpărat fiind cât era
ziua de mare și-o parte din noapte
mă tot duceam în livada tatălui
meu să mă uit în scorbura unui
măr să văd cum licuricii îi devoră
trupul și cum sperau ei că în timp
un pom nou se va naște

între timp tatăl meu a plecat
spre alte lumi ca apoi să-mi
povestească ce și cum e pe acolo

… insectele au rămas vii și frumoase
ca și atunci de-ți vine să te picuri
în sus fără să mai faci câțiva
pași înapoi.
rânjetul lor – rânjetul mileniului
trei are acum un miros de oase coapte
eu am rămas gol în fața tuturora
și sper și sper ca licuricii să-mi
lase în pace mărul dulce din
livada tatălui meu ca El să-mi
aducă „un pui” din fructul rămas
– fie și amar – pe care să-l îmbrățișez
o dată și numai o dată.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share