Spații culturale nr. 65 (2)

FAPTE CULTURALE

Reuniunile Culturale „ALECSANDRIADA”

Între 6 şi 9 iunie 2019 a avut loc ediţia a III-a, la Bacău, a Reuniunilor Culturale „Alecsandriada”. Şi-au dat mâna Consiliul Judeţean, Primăria, Inspectoratul Şcolar, Filiala Uniunii Scriitorilor, Universitatea „Vasile Alecsandri”, Teatrul Municipal „Bacovia”, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” şi Societatea cultural-ştiinţifică „Vasile Alecsandri”, toate din Bacău, pentru realizarea unei manifestări de excepţie. În după-amiaza zilei de 6 iunie, invitaţii au uitat de oboseala călătoriei şi au fost poftiţi la Sala Mare a Teatrului Municipal, pentru a urmări spectacolul de teatru „Vârciorova. Carantină”, de Matei Millo şi Vasile Alecsandri, susţinut de actorii teatrului gazdă.

Spuneam de oboseală, pentru că am remarcat printre invitaţi scriitori din Satu Mare, Suceava, Iaşi, Bucureşti, Timiş, Vrancea, Buzău, Galaţi, Vaslui, Neamţ şi Chişinău. Piesa şi jocul actorilor au fost urmărite cu mare atenţie, iar, la final, colectivul de actori a primit binemeritatele aplauze, minute în şir. După spectacol, am fost invitaţi la statuia poetului Vasile Alecsandri, din Piaţa Tricolorului, pentru a fi depusă o ghirlandă de flori. Trecem pe trotuarul de vis-á-vis la George Bacovia, pe care îl salutăm cu condescendenţă şi evlavie. Emoţii, fotografii şi depănări de amintiri. În program mai era prevăzută o vizită la Casa „Vasile Alecsandri” din Bacău, casă ce a intrat abia anul trecut în proprietatea Consiliului Judeţean şi lucrările de reabilitare şi amenajare sunt în desfăşurare. În acest imobil, acum o sută de ani (la 31 august 1919), s-a constituit Casa de Stat şi Citire „Vasile Alecsandri”.

A doua zi, am fost invitaţi la Biblioteca Universităţii din Bacău, unde a avut loc conferinţa ştiinţifică „Vasile Alecsandri – polimorfismul vieţii şi operei”. Moderatorul conferinţei a fost conf. univ. dr. Ioan Dănilă. A deschis conferinţa studenta Facultăţii de Litere din Bacău, Mădălina Lisnic (din Republica Moldova), cu o poezie proprie dedicată sărbătoritului.
Au avut intervenţii pe această temă următorii: Liviu Chiscop („Pe urmele lui Alecsandri”), Elena Bostan-Delavicov, Mircea Coloşenco („Vasile Alecsandri – poetul gintei latine), Cecilia Moldovan („Vasile Alecsandri şi poeţii felibri, în contextul literar european”), Grigore Codrescu („Vasile Alecsandri- europeanul anticipator de forme literare şi teme poetice pentru două veacuri”), Elena Simionescu („Vasile Alecsandri şi «comorile poeziei populare»”), Adrian Dinu Rachieru („Epistolierul Alecsandri”),. Au mai avut intervenţii Doru Ciucescu, Vasile Larco, Petre Isachi, Carmen Mihalache, Ioan Holban, Petruş Andrei, Florentin Popescu şi Doina Cernica.

Vasile Alecsandri a născut şi aici două controverse din partea vorbitorilor. Prima se referă la data naşterii. Unii susţin că s-a născut la 14 iunie 1818, alţii spun că la 14 iunie 1819, iar alţii spun că data naşterii este 21 iulie 1821 (ceea ce stă scris şi pe Wikipedia). A doua controversă se referă la locul naşterii. Se vehiculează vreo 14 localităţi că ar fi locul de naştere a „bardului de la Mirceşti”. Cele mai neaşteptate se referă la localităţi din Basarabia (după Nicolae Dabija şi Mihai Cimpoi), la Cernăuţi, Iaşi, Mirceşti. Liviu Chiscop spune că Poetul s-a născut la Valea Budului, în curtea sa. Însă singura localitate care beneficiază de un document este Bacău. Legat de aceste două controverse, s-a subliniat faptul, ca o concluzie finală, că important este că aceste ţinuturi au dat un om de cultură de înaltă clasă, un patriot român şi unul dintre primii proeuropeni, iar nouă nu ne rămâne decât să-l sărbătorim ori de câte ori dorim.

După amiază am fost invitaţi la spectacolul „De la Mioriţa, la Andrii Popa”, desfăşurat în sala Ateneului Filarmonicii „Mihail Jora”. Momentele artistice au fost prezentate de elevi de la Liceul „Vasile Alecsandri” din Chişinău, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău şi de studenţii Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău. Un spectacol frumos, în care tradiţiile, cântecele şi dansurile populare româneşti sunt pe mâinile bune ale tinerei generaţii. Acest moment a fost urmat de festivitatea de decernare a premiilor din cadrul Reuniunilor Culturale „Alecsandriada”. Gazdă a fost Aula universităţii băcăuane. Juriul, format din scriitorii Ioan Holban (preşedinte), Valeria Manta Tăicuţu, Petre Isachi, Viorel Dinescu şi Victor Munteanu (membri) a acordat următoarele premii:
– Premiul Opera Omnia – Alex Ştefănescu (laudatio Ioan Holban);
– Premiul pentru poezie – Adi Cristi (laudatio Emilian Marcu);
– Premiul pentru proză – Dan Perşa (laudatio Violeta Savu);
– Premiul pentru dramaturgie – Flavius Lucăcel (laudatio Adrian Alui Gheorghe);
– Premiul pentru critică literară – Adrian Dinu Rachieru (laudatio Ioan Dănilă);
– Premiul pentru revistele literare – „Convorbiri literare” (laudatio Ioan Holban).
Au mai primit diplome de excelenţă revistele „Bucureştiul literar şi artistic” şi „13 Plus”. S-au acordat diplome de excelenţă membrilor Filialei Bacău a USR, cu prilejul împlinirii unei vârste rotunde: Doina Cernica, Ştefania Oproescu şi Mara Paraschiv. A primit diplomă de excelenţă grupul de elevi de la Liceul „Vasile Alecsandri” din Chişinău, condus de prof. Silvia Strătilă.

Pe data de 8 iunie a avut loc o vizită la Casa Memorială „Vasile Alecsandri” de la Mirceşti, judeţul Iaşi. Cu acest ultim episod, reuniunea pentru seniori s-a încheiat. În după-amiaza aceleiaşi zile, a avut loc festivitatea de premiere a tinerelor condeie în cadrul Concursului Naţional „Alecsandriana”. Câştigătorii au fost răsplătiţi şi cu o vizită, a doua zi – 9 iunie – la Casa Memorială „Vasile Alecsandri” din Mirceşti.

Concluzionând, putem spune că a fost o manifestare culturală de excepţie: ne-am reîntâlnit cu vechi prieteni, am legat noi prietenii, am făcut schimb de cărţi şi reviste şi, mai ales, ne-am simţit foarte bine din punct de vedere spiritual. Se cuvine să fim recunoscători şi să mulţumim tuturor factorilor care au contribuit din plin la reuşita celei de-a III-a ediţii a „Alecsandriadei” şi nu ne îndoim că următoarele se vor ridica măcar la acelaşi nivel. Nu în ultimul rând, gânduri de mulţumire şi preţuire se îndreaptă către cei care s-au zbătut zi şi noapte pentru desfăşurarea impecabilă a manifestării. Îi amintesc numai pe domnii Ioan Dănilă (din partea Universităţii, el însuşi un mare literat) şi Dumitru Brăneanu, preşedintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, doi neobosiţi spiriduşi. Vivat Bacău! Vivat Alecsandri!
Stan BREBENEL


Virgil DIACONU

INSULA

Iasomia şi sulful sunt orizontul în dimineaţa aceasta.
Prin hăţişuri, – sufletul tulburat.
Făpturi din altă lume au trecut pe aici, iar el le caută urma.
Nu-s decât vrăbiile, care dezvelesc în aer cărarea
pe care insula o ascunde printre pietre şi ierburi.
Nu este decât goana şopârlelor, care cutremură ierburile.
Nu e decât cearta gaiţelor căzută din cer.
Sunt chipurile, pe pământ, ale veşniciei.
Cine va cuteza să le numere? Oastea măceşilor înfloriţi
şi gaiţele abia întoarse din cer pot fi oaspeţii
celui sosit din cenuşile nopţii.

Oprită sub secure, cârtiţa va mai ţine o vreme în loc
foamea furnicilor roşii…
Încă o zi şi vei spune că nici nu a fost.

Nu te grăbi! Ai încă vreme să prinzi din urmă coţofenele,
aceste gânduri în alb şi negru, care ţi-o iau mereu înainte,
fulgerând prin copaci.
Nu te grăbi! Soarele se va întoarce aici în fiecare zi
ca să dezgroape din întuneric surâsul tău cosit de nelinişte…

De-acum poţi să scoţi spinul din piept.
Insula se trezeşte în tine cu toate făpturile:
pădurea îţi cotrobăieşte prin suflet, în căutare de fragi,
râul îţi aleargă prin vene.

Tu opreşti întunericul cu o singură mână.


ÎNDEPĂRTARE

Ştii şi tu: vine vremea
când trupul nu îl mai porţi după tine.

Dai roată pe câmp – şi câmpul nu-l mai zăreşti.

Cu duhuri neştiute vorbeşti până în zori
sau înfloreşti pădurea pe care nu o ai.

Este vremea când Fiara îşi leapădă dinţii,
când piatra o dezlegi de lespede
În sufletul tău se întâmplă
o lume mai mare ca lumea.

Sub sabia mulţimii poţi râde,
iarba creşte sub fier.

Vine vremea când trupul nu îl mai porţi după tine.
Numai îmbrăţişare eşti!

Şi îmbrăţişarea este mai mare ca lumea.


Nicolae NISTOR

SEZONUL DE VÂNĂTOARE

Am plecat în ciudă să văd lumea,
să vadă nemuritorul activist
că am trecut de sârma ghimpată.
Fratele meu putea să călătorească,
el nu știa că Noica era un sfânt în devenire,
dacă știa, nu spunea cu voce tare
să sperie milițianul educat
care asculta Hector Berlioz,
iar eu nu știam cum să fug…
Am vrut să mă fac aviator
poate avionul acela biplan
care deratiza în Colonie,
ce anume, nu știam,
mă făcea să zbor…
Toată viața m-am grăbit,
am aceleași insomnii
despre libertate,
atunci erau garduri și câini
acum sunt câini conduși de câini.
Cum să scrii despre durere
când călcăm pe ea indiferenți?
Discursul, despre globalizare,
din piațetă, a fost oprit cu roșii de import.
Trebuie să fii mulțumit
când primești discount
pentru pușcărie
sau când ai voie să taci.
Sper să scap, dar granițele
s-au deschis și pentru ei,
sezonul de vânătoare a devenit permanent
așa alergăm spaimele din noi
între o vizită la Windsor
sau clădirile înalte fără pază
sau un picnic într-o pădure uitată…


Născuți în război

Cuvintele șerpuite
au plecat în alte biserici

copilăria care scapă de capcane
jocurile amestecate ca războaiele
după fiecare atac
copiii noștri desenează orașe
din care cad pietrele cu sânge
străzile sunt fără culori
libertatea este refugiată
în cuvintele din statistici
în incubatoarele de idei
Acasă legat de mâini și picioare
aveam sufletul prins între cărți
La cină
povestea despre copii amestecați
nu era rostită niciodată
despre exod nu vorbea nimeni
iar dimineața părea un anotimp friguros
Astăzi voi ține soarele în buzunare
voi arde cuvintele ascunse
ca o Apocalipsă
biserica mea se înalță din mine
cuvânt sângeros peste cuvinte
indiferent unde voi fi părinte
cuvintele de la hotar nu vor fi morminte!


Poveste fără sfârșit

Un singur angajament
semnat cu Dumnezeu
pe termen nedeterminat…
Azi nu a sosit pe scenă,
afișele nu erau
în bernă.
Sau scos cortinele vechi,
sau pus cele noi, apretate.
Întunericul era stins,
spectatorii muți de uimire,
toți așteptau discursul –
un fel de prea mărire
a trupului părăsit!
Tăcerea a început să plângă,
nu mai era nimic din
povestea fără de sfârșit,
doar lumină și aplauze
și speranța care se ridica
să ocupe un loc în Univers!


Iluzia trecerii…

Nu sunt pictorul morții
nu pot salva fiecare
biserică care cade din mine
idealurile sunt străzi decolorate
cu statuetele arse de invidie
tu nici nu știi de ce
cad capetele la colțul piațetei
cum fiecare suflet stă în așteptare
sub pietre care deschid gropile
prin porțile ascunse
iar fiecare zi este o trecere
spre moarte
iar eu mă îmbăt cu iluzii
în matul ceferiștilor
surziți de atâtea zgomote de
vagoane care dispar undeva…
Dumnezeu știe
cum se amestecă viața
cu moartea ca mărgelele
lui Hermann Hesse!


Închipuire

Acolo, iubito nu este timp,
numai lumină și iubire…
Plictiseala de a fi numai noi
să ne întoarcem la cele zilnice,
la agitația scoicilor
care vorbesc de mitul vârstei de aur
în șoapte
ca un secret ascuns în ape
ascuns în visele noastre!


Adevărul despre sine…

Să ai picioroange să ajungi în nori
jos furnici disperate albine exaltate
care să hrănească pe cei de sus
Olimpul confecționat tratate de pace
o lume rapace cu mese rotunde
scaunele sus puse inegale ascunse
să faci chirurgie pe suflete să crezi
că prin minciună te salvezi
altfel pe pământ în aceleași blocuri
pe aceleași străzi mergem la paradă
și la iarmaroc zâmbind univoc
picioroange false să te strecori
cu mintea în nori printre zeii falși
pentru că cei buni sunt muribunzi
sau prea ocupați ca să privească
ce este sub masă ierarhie falsă
cum adevărul despre sine
se zbate în vine într-o nesimțită
pierdere de sine!


Bibliotecile ascunse

pentru posteritate
cărțile de identitate
erau prinse în lacăte
pe podul fără întoarcere
lacătele ruginite
erau înlocuite cu cele noi
cei de la salubritate
citeau cărțile aruncate
din arhivă
o revoluție culturală
să fii aruncat la gunoiul
uitării și să arzi
îmi amintește de
Socrate când vorbea despre zei
alții decât cei la modă
el nu știa de Marx
ieșit în stradă la paradă
cum nu știa
cum ard orașele
cu bibliotecile ascunse.


Cum nu se face poezie…

Iei o zeitate uitată,
rea sau bună,
femeie sau bărbat
sau cine știe
de unde o iei
de pe google…
Sau dracul știe,
o echipezi cu telefon
sau un cal fără culoare,
plimbi această arătare
în ceață sau pe soare
după care salvezi postmodernismul
făcând zeul filozof
și tu rătăcit pe acolo
dai un telefon.
Zeitatea nu răspunde,
face fitness
sau compune o poezie
pentru un concurs.
Jurații sunt beți-mangă,
așa se face poezie
într-o lume flască
unde nu este vinovată baba
că Ulise a pierdut Itaca.
Răsturnându-și barca


Aripile din copacul spin

Fiecare limită este atârnată
de un copac spin
la care mulțimea se uită uimită.
Girofaruri și megafoane
care să aducă spectatorii,
unul gata să devină celebru
rostește un discurs ca un cântec.
Este aplaudat până la extaz
de ofticații pierduți în mulțime.
Hei, dacă tot te ia dracul
ai ocazia să ai un loc gratuit
și să fii liber pentru prima oară.
Prețul răbdării unei păsări
care nu are aripi pentru zbor.

Distribuie:
Share

One thought on “Spații culturale nr. 65 (2)

  • Ioana Stoica
    24 noiembrie 2020 la 15:49
    Permalink

    Vestea buna din articol este ca va fi reabilitata Casa ,,Vasile Alecsandri,, ! Speram din tot sufletul !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share