Propoziții pretențioase – Argoul


Și ai noștri se deosebeau de celelalte categorii.
Doar ucenicii să fie victime ale limbii ,,metalice”? O pățeau și clienții ocazionali, după o convenție mutual-tacită erau suciți și răsuciți pe toate părțile. De mai nimerea și vreun ofițer de serviciu pe întreprindere pișicher, avea ocazia să-i iasă limba de un cot până să ajungă la meșterul vizat, iar dacă lucrarea lui trebuia să treacă pe la mai mulți….
Rar se încumeta una bucată persoană fizică să aducă automobilul într-o fabrică. E drept că ăsta îi fusese și rămăsese specificul, reparații auto, însă sistemul după care funcționa ducea costurile destul de departe. Erau șanse ca arcele aripilor, remediate, antifonarea la interior, grunduirea și vopsirea, demontarea și montarea lor, plus chestiunile curente de verificare de la un cap la altul, suduri autogen… puteau scoate din buzunar cuantumul uneia noi. E verificat.
După 1990, mai precis prin toamnă, mitul industriei perfecte șchiopăta. Explozia de reîmproprietăriri dăduse peste cap viețile țăranilor aproape naturalizați la oraș. Întețiseră vizitele la obârșii, se aretau mai mult asupra gliei cu privirea, căutând să-i cuprindă nemărginirea și potențialul. Adio ,,arenzi” la stat! Nostalgici, se vedeau cu fundul pe scândura fixată pe scoarțe, ținând frâiele roibilor…. Rărirea comenzilor, răcirea relațiilor inter-economice Râmnic-Brăila, de fapt director-director, a eliberat ,,presiunea” din motocompresoare până n-a mai rămas urmă de ele. Să pui în loc ce?
Căruțe. ,,Studiul de piață” anticipase parcursul manelelor actuale. ,,Inventează” una că s-or găsi auditori. După deviza ,,Să dăm arilor pluguri și țăranului agricultor căruțe!” Noi să le facem, le-o cumpăra careva. La început. Apoi interesul a scăzut brusc. Lângă hala principală zăceau roșii-verzi șapte bucăți de o lună. Armate de semifabricate și componente zăceau înăuntru. Inimi, cruci, osii, oiști….
De curiozitate…. De ce costă atât de mult? Și primesc, după multe încercări nereușite, un deviz de lucru. Pe lângă suma areală de vânzare, un cârnat de operațiuni ce puneau pe seama materialului și manoperei, în fața beneficiarului, cei 170% adaos. Portar, femeie de serviciu, șofer, merceolog, contabil, secretară…. Chiar și o cotă mică de eșec. Rebuturi. Ale altora. Făcând produsul inabordabil și portofelul aricit.
Așa se cred unii din rase ariene. Tocmai ce unul plecase aproape de bună voie, mult prea încrezător în sine, cu reflexii în spectru arioso pe timpurile dinainte. Rămăsese altul și mai și, dar cu acțiuni tăinuite. Inginerul. Dricarul Intercoop-ului.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share