Propoziții pretențioase – Anular


Ajunsesem în top. Îmbăierea mea a destrămat orice părere aprobatoare despre prea puțina-mi putere. Devenisem campion absolut.
Prea târziu. Nu mai servea nimănui. Mie doar. Atunci s-a aprins în mine o dorință de a continua, dacă nu constant, măcar o dată la ceva timp, să mă dau în spectacol. O mică reprezentație de exces, cu sau fără a mă aproba cineva.
Dispăruseră toți factorii perturbatori după o seară de pomină, începută undeva în subsidiar, terminată însă la rampă, la apogeu. Al celor mai cei din ,,rezervația” militară Independența. Faptele lui Moldoveanu întrecuseră orice măsură culminând cu secvențele la care am asistat. La cantină. Vorbea, chipurile, cu garda sa oficială de corp. Aporii nepricepute până la momentul apariției figurii viclene a colonelului. Neobișnuita sa înnoptare în clădirea special amenajată pentru biroul comandantului și vizita inopinată în sala de mese ne-au surprins, nimeni nu-și amintea când se mai întâmplase să depășească apusul și să dea roată pe lângă aragaz făcându-ne semn să nu ne ridicăm pentru vreun salut necesar. Nebănuind unde-i era gândul. Intrase, xzîși aruncase ochii în jur, aproape niznai și scutura din încheietura mâinii drepte un carnețel mic. Din spatele cantinei, zona cea mai slab luminată, nu ghicisem ce este obiectul. Abia când a început să dea ocol mesei ,,prezidențiale” tulcene am conchis că era un carnet de serviciu. Ceaiul, marmelada…. S-au ridicat ,,șefii”, semn ce i-a determinat pe ai lui 40 de hoți – similaritate de netăgăduit – să imite gestul.
Prezența colonelului fusese ,,denunțată” de maistrul militar, care n-a scăpat ocazia să ne introducă în tematica serii cu binecunoscuta-i vocabulă ,,mârlanilor”, apărut din magazie cu aceeași șchiopătare, mânându-ne ca pe vite la Club.
Anterior, nici jumătate de minut nu se scursese, am apucat să asistăm perplecși la ieșirea lui Moldoveanu, însoțit în atribuiri de ,,locotenent”: ,,Seseistule, nenorocitule, te omor!” Dar, ca și cum destinatarul ar fi lipsit. Colonelul relaxat. Așa părea. Cum nici treaz n-aș fi băgat mâna în foc c-ar fi fost. Părea, doar, că după anunțurile – automat disciplinare -, fiecare își va relua cursul firesc și terminal al ciclului militar. Apropo, toate se derulaseră până să apuce iarna să-și verse sacii nesățioși de omăt, strângea afară, totuși suportabil.
Obișnuitul text al doctrinelor socialiste. Apăsat. Mieroasa privire se încruntase, devenise aprigă, bătea cu pumnul în masă, acuza, tuna apriat, sigură pe reinstaurarea disciplinei. Aceleași voci continuau vinilic defect: ,,Seseistule…!”
Ambientul unei săli, oricât de în dosul lumii se afla, nu se putea lipsi de patru tipuri de obiecte: băncuțele, masa de prezidiu, într-un colț tricolorul și tabloul tovarășului N. Ceaușescu. Hai că un conflict cu unul dintre subofițeri se putea solda numai cu mustrări, cu un ofițer cu cinci-șase zile de arest. De la general sigur, că mi se întâmplă, zece zile minim, poate și o detașare către o unitate de muncă sau batalion disciplinar. Ce te faci dacă distrugi un simbol național?

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share