Paràlele – Cin’zăși de parale și cinci

Dilemele omenirii stau încă nerezolvate. Cele egiptene, biblice, dacice, chinezești, ale atlanților, mayașilor….
Enigma cea mai greu de deslușit rămâne totuși agățată de parabola creșterii economice, când sus, când prăbușită abrupt până la crah. Este un gând despre oportunitățile schimbării atunci când ai ocazia cea mai bună și nu după ce degringolada falimentului bate la porțile conștiințelor atinse de morbul financiar, mă gândeam ,,la țărișoara mea, la România mea”. Ce bine i-ar sta ei cu o modificare substanțială a existenței statale și celei economice, acum, în ceasul prielnic, când societatea a ajuns la echilibrul bunăstării și împăcării. Nu încerc să mă văicăresc sau să imput cuiva o vină, aparatul statal avea în 26 de ani de liberă existență timp să-și așeze în visterie suficientă strânsură monetară încât astăzi să poată lua o pauză și să rumege la cald noile strategii de reașezare a tuturor lucrurilor. De aceea nici nu mai accept scuze, ele sunt false.
Poate nu o țară să fie capabilă a face aceste eforturi, dar poate un oraș, un cartier sau o familie să realizeze mici zbateri care să pună la cale marele plan al schimbării la față. Cred că toată suflarea românească se poate opri din goana asta nesătulă de bani, fiindcă, slavă domnului, a strâns ca o furnică, ba i-a mai picat și pleașcă destul cât să renunțe la hrana săracului, la fasole și varză călită, și acum își poate folosi resursele pentru a pune lucrurile în ordine, mă refer la resursele de subzistență, pentru a se așeza la masa ideilor și apoi la cea a punerii în practică. Acum, aici, se pot opri școlile o lună, chiar și două pentru restabilirea priorităților învățământului, pentru folosirea materiilor cenușii la așezarea elevului în dreptul folosirii cunoștințelor eficient și util, în dreptul etic și moral, aviz și profesorilor, a regulilor școlare în legalitate. Acum și aici se poate opri chiar și agricultura. Cine știe cum ,,lucrează” pământul poate confirma că semințele plantate în sus ori în jos tot în sus cresc, că sădirea se poate face și mai târziu cu câteva săptămâni, la fel și culesul. De altfel și oaia și vaca și porcul dacă au ce mânca, pot aștepta o lună până țăranul le va clădi un nou grajd, o instalație de curățire a culcușului, căcăstorii și hrănirii ,,omenești”. Se pot închide fabricile, iar timpul ăsta de răgaz să-l utilizeze pentru eficientizarea producției, pentru revizuirea strategiilor de implementare a produselor, pentru o privire realistă a locului pe piață, pentru reînnodare relațiilor conducere-angajat sau management-forță de muncă, punerea individului pe primul plan, chiar pentru o nouă grilă, satisfăcătoare de astă dată, de salarizare.
De bun augur este și reforma politică, a clasei care face cea mai mare pagubă și cel mai mare deserviciu semenilor pentru poftele deșățate și periculoase. Se pot opri din lauda făcutului, din atacul tuturor celor ce nu le sunt aliați și părtași, se pot opri să mai mintă, să ascundă, să fure din buzunare care nu le aparțin. Acum și aici ar trebui să meargă frumușel la casele lor și să redevină oameni obișnuiți și nu închipuirile acelea de măreție la care niciun muritor de rând n-a ajuns vreodată. Și nici nu a aspirat. Acum și aici ar trebui să coboare de pe piedestalurile formal înălțate și să ni se alăture, să nu uite că sânul care i-a hrănit cu voturi le poate servi și venin, că vorbele fluturate în campanii de elecție nu sunt șiruri literare, povestiri de adormit popoare, ci datorii. Să ferească sfântul să și le vrea cetățenii înapoiate.
Acum și aici întreaga țară se poate opri din cele mai puțin bune.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share