Muzica zilelor noastre: Zan, cu trio și big band


Adică Luiza, de la Sfântu Gheorghe. În studioul de concerte al Radiodifuziunii. Cu jazz din veacu` trecut. De la interbelic până spre final. Delectându-ne inspirat, adecvat cu ritmuri și sonorități care mai de care mai atrăgătoare. Că-i o vocalistă de vârf în momentu` de față, pe plai românesc. O veritabilă divă a genului ăsta scânteietor. Pendulând între Aura și Anca convingător, măgulitor. La patru decenii de viață, este un muzician format, experimentat în domeniu. Remarcat-am satisfăcut improvizațiile vocale-ndrăznețe, nimerite, izbutite. Vădind aplecare și iscusință la scat. Poate stimulată și de instrumentiștii maghiari însoțitori. Vitalyos Lehel, Gaspar Csaba, Gaspar Almos. Altfel spus, Jazzpar Trio. Mânuitori de contrabas, chitară, vioară (transformată și-n banjo, util). Csaba, și vocalist câteodată, în duet cu Luiza, pentru coloratură binevenită…
Numai că nu fură singuri pe scenă tot timpuʼ. Big band-ul instituției de pe Berthelot acompaniindu-i meticulos, fructuos la unele piese. Ca de obicei, Ionel Tudor la pult. Garanție că totul iese la fix. Și aplauzele-s pe drept cuvânt meritate. Pentru trupa asta monolit iscusit. Da` și pentru invitați. Cărora le ține isonu` mereu cu folos. În așa măsură încât plecăm acas` nemulțumiți că muzica ia sfârșit prea repede parcă. Făcând planuri pe drum să ne reîntoarcem în sală și cu alt prilej, câștigul artistic fiindu-ne cert și bogat…
M-am bucurat de asemenea că după am discutat iară cu Tegu, Natsis, Tudor, Lungu, deja cunoscuți de atâția ani. Ultimu`, deschizându-mi, în tinerețe, urechile larg către muzica asta nepieritoare. De la cei de culoare pornită ferice în lume. Ca azi s-o promovez și eu apăsat, pentru suflu-i peren, minunat…

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share