Muzica zilelor noastre: Tabletă tristă


Din păcate, aste rânduri nu-s urmarea vreunui concert. Ci un omagiu, modest, adus unui artist care ne-a părăsit înainte de vreme. Corneliu Stroe, muzician constănțean, renumit în țară. Instrumentist redutabil, aprig baterist, dibace foc și creativ. Improvizația originală nelipsindu-i pe scenă nicicând. Odată așezat la tobe, printre varii accesorii de percuție, da frâu liber energiei, incandescent și cuceritor. Mai făcea și rock sau blues, da` trăia îndeosebi prin și pentru jazz. Tot mai nemulțumit că genului nu i se acordă importanța cuvenită în cultura națională, iar lumea se lasă pradă tot mai abitir kitschului dăunător…
Îl știu demult, îl apreciez și-mi era prieten. De ani buni încoa` vorbeam adesea la telefon. Chiar în noaptea morții având o discuție copioasă, după obicei. Era entuziast, plin de umor. Rostea adevăruri și povestea necontenit amintiri. Constant zicându-i să le aștearnă pe foaie. Că reintrase frumos în publicistică, eu instigându-l intens să o facă. Printre cântările ce îl purtau, cu succes, de la un capăt la altul al țării…
Din nefericire, inima i-a cedat și la Ceruri a plecat. Vreau să cred că toți cei cu care-a lucrat ori cântat (și nu sunt puțini) se gândesc măcar o clipă la el, în semn de prețuire. În ceea ce mă privește, Cornele, dedicația ta pe dicționaru` de jazz mă onorează și piedică-n calea uitării este negreșit. Vei trăi în noi prin muzica ta…

Adrian SIMEANU

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share