Muzica zilelor noastre: Licareț și Moroianu


Doi pianiști soliști, de vârste diferite. Interpreți de marcă în autohton. Viniciu, la cincizeci și cinci. Andrei, la treizeci și cinci. Primu`, profesor deja. Al doilea, student fiindu-i cândva. Instrumentiști redutabili, ambii prestând impecabil. Energici și dedicați. Iscusiți și rafinați. Vrednic lucrând pe claviatură. Dezinvolt, fără fisură. Mângâind-o cu finețe, redând note cu noblețe. Stârnind-o impetuos, cu simțire, radios. Tușeu strașnic și fluent. Sunet sigur, coerent. Amplu și incandescent. Când e cazu`, lin, decent. Dulce, cald, tumultuos. Totdeauna îngrijit, potrivit și maiestuos…
Îi cunosc și îi ascult, că au pentru clape, vizibil, un cult. Au opusuri în cap cu nemiluita. Știință, pasiune, rigoare, vioiciune în a le cânta. Prospețime clară, de fiece dată. Evoluția pe scenă, mereu minunată. Mai cu seamă-n recitaluri, pur și simplu eclatantă. Trăirile lor năvălind în zbor către-ascultător. Transmițând fior, catharsis real făurind cu spor. Muzica pulsează, inima vibrează și mintea visează. Sufletu` se luminează și bogat se-nnobilează. Motiv să le mulțumim și pe la filarmonici să-i auzim, cât mai des, în concerte. Aplauze vii având de cules…

Adrian SIMEANU

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share