Ora de muzică 68

image

Nici nu știu când s-a scurs timpul anului ăsta. Când privesc în urmă, să zici că n-am făcut nimic și poate că este un adevăr și acesta.

Pentru Sting, 1991 a fost un an bun. A renăscut din propria cenușă, a evoluat pe albumul ,,Two Rooms: Celebrating the Songs of Elton John and Bernie Taupin” unde a cântat piesa Come Down in Time a lui Elton. Prin 2003, de unde am cules interpretarea în duet a acestui cântec, John dezvăluie că există doi oameni apropiați lui cu care se înțelege foarte bine în afaceri, și probabil se referea la cele muzicale și că unul dintre ei este Sting. Când am ascultat…. Vedeți? De aceea unii cântă un stil de muzică și alții altele. Notele ,,ușoare”, mieroase, genul celor vibrate puternic de Elton John, i se potrivesc doar celui ce le-a adus la lumină. Nu era rea performarea, dar e greu să treci prin filtru propriu melodia altuia și rar sunt indivizii versatili, cameleonici, cu un mimetism nativ, care să reproducă perfect starea și timbrul celui în cauză și Sting cel mai bine se poate reproduce pe sine. Nu este individul perfect, a susținut-o chiar el, însă muncește pentru a atinge acest țel. L-am ascultat prin concerte și am văzut că nu se sfiește să graseieze, să nu atingă note și-am concluzionat, făcând legătura cu pasajele vocale din live-ul cu Elton, că este în căutare în fiecare moment de noi frecvențe, de noi abordări ale liniei vocii, chiar cu riscul greșelii.

Anul următor, Sting și-a trecut în vitrina cu distincții un doctorat onorific în muzică la Universitatea Northumbria, dar și o pecetluire cu acte în regulă de jurăminte de iubire cu cea cu care încă împarte bune și rele, cea de-a doua soție, Trudie Styler. Alături de ea și Raoni Metuktire, unul dintre cei patru lideri ai indienilor Kayopo au pus bazele lui Rainforest Foundation Fund pentru salvarea și protejarea pădurilor braziliene și populațiilor care trăiesc în ele. Pentru a sprijini această mișcare, anual organizează un concert la Carnegie Hall alături de Billy Joel, Elton John, probabil că astea sunt ,,afacerile” acestuia cu Sting, Jame Taylor și alții, de pe urma cărora se strâng niște fonduri. Dacă Brian May și-a pus după 52665 numele și l-a dat unui asteroid, lui Sting i s-a oferit o broască columbiană în schimbul militantismului lui: Dendropsophus Stingi.

La producerea albumului The Soul Cages și-a adus contribuția în primul rând Hugh Padgham, nelipsit de lângă Sting, cel care a stat și la masa de înregistrări și mixaj. La aceeași muncă se înscrie Qsound Production cu asistenții Brian Cowieson și Scott Willing, lângă Padgham au stat Simon Osbourne, Yves Jajaget, Bruce Keene, Al Stone, Brian Scheuble și Efren Herrera. Alaturi de Sting, asigurându-i suportul tehnic s-a aflat Danny Quatrochi. Masterizarea i-a revenit lui Bob Ludwig, iar publicarea pieselor Magnetic Publishing, Ltd./Blue Turtle Music. De remarcat că este singurul album pe a cărui copertă nu este fotografia lui Sting ci un desen realizat de Steven Campbell, scoțian de origine, mai mult, ecologistul Sting a ținut ca hârtia coperții să fie în cantitate cât mai puțină. Pentru librările la domiciliu s-au folosit cutiuțe de bijuterii ca suport. Încă ceva. Discul a obținut inclusiv platină, în șase țări, pe locul unu la vânzări situându-se Statele Unite, unde a comercializat un milion de exemplare, urmate de Germania cu o jumătate de milion. Înregistrările s-au realizat în Studio Guillaume Tell din Paris și Villa Salviati, Migliarino, Italia.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share