Ora de muzică 66

image

Reparație. Trecând prea ușor peste câțiva dintre ,,oamenii” lui Sting, cum afirmam despre toboșarul Keith Carlock într-un episod anterior, vin azi cu o completare binemeritată.
The Dream of the Blue Turtles a strâns în familia Sting primii colaboratori și i-ați privit în fotografia articolului din urmă cum îi stăteau în preajmă. Omar Hakim, omul responsabil cu secția ritmică, newyorkez prin naștere, are antecedente adn-ice pentru stilul de interpretare, mă refer la partea de jazz, tatăl lui fiind unul dintre colaboratorii orchestrelor conduse de Duke Ellington și Count Basie ca trombonist, ceea ce-l ajută extraordinar să înțeleagă și să imprime jazz fusion-ului o amprentă aparte. Crescând pe lângă mai marii muzicii nu putea să nu deprindă și alte instrumente: pian, chitară, vibrafon, corn, vioară, percuții. Un om orchestră, producător al altor muzicieni, aranjor, compozitor a trei albume solo, ajutor de nădejde pe albumul Brothers in Arms al lui Dire Straits unde trage toate părțile de tobă în doar două zile, programatorul percuțiilor electronice în anii 80 pentru Madonna…. Are o licență în muzică dar și o sumă de nume mari cu care orice s-ar vrea asociat oricine: Miles Davis, George Benson, Sanborn, Marcus Miller, Michael Jackson, Kate Bush, Bowie, Duft Punk, Celine Dion, Mariah Carey. Am uitat oare pe cineva?
Tot pe filiera Davis, născut tot cu privilegiul de-a avea în familie un tată muzician, Darryl Jones își începe primele lecții pe xilofon și tobe. Schimbarea de profil survine după ce rămâne impresionat de colegul de școală Angus Thomas, chitara bas devenindu-i de atunci un prieten de nedespărțit. Până la Miles Davis, filiația puternică pentru jazz se produce după întâlnirea și colaborarea cu nepotul acestuia, Vince Wilburn Jr. În band-ul lui Miles ajunge în 1983 cu care înregistrează două dintre albumele din 84 și 85. După el ,,se încurcă” în studio cu Herbie Hancock, Peter Gabriel, Madonna, Eric Clapton…. Argumentul că este ,,de valoare” poate fi lesne de probat: din 1993 se alătură legendelor Rolling Stones. Nici el nu duce lipsă de neliniște ca și Sting. The Munch, cum i se mai spune, chitarist și vocalist pe de altă parte, are și tentația ecranului: joacă și compune muzică de film.
Branford Marsalis are o listă lungă de înregistrări atât ca lider de band cât și în calitate de colaborator. Doctor în muzică, Marsalis provine dintr-o familie de muzicieni: tatăl și frații sunt cântăreți de jazz. Dacă Darryl a avut ca mentor pe Miles, Marsalis și-a început debutul la grei cu Herbie în turul japonez din 1981, acompaniindu-l din interiorul cvintetului fratelui său Wynton până în 1985, perioadă în care înregistrează materialul propriu numit Scenes in the City unde-i are invitați pe Miles Davis și Dizzy Gillespie. Din 92 până în 95 este șef de orchestră la Jay Lenno, are propriul cvartet botezat după numele propriu, obține două Grammy, în 1992 cu I Heard You Twice the First Time și în 2000 la categoria Best Jazz Instrumental Album, Individual or Group cu albumul Contemporary Jazz, unul dintre cele treizeci pe care și le-a trecut în dreptul compozitorului, este imposibil să nu știți solo-ul din hitul anului 1992 I Love Your Smile cântat de Shanice…. Fiindcă legăturile de familie au fost totdeauna puternice, mai ales în cele de muzicieni, Branford înregistrează în 1996 alături de tatăl său, pianist, un duet și alături de Wynton, trompetist, alte câteva….
Nu vorbisem suficient despre Kirkland, muzicianul care s-a stins prea devreme, în mijlocul unei cariere strălucitoare. Acesta s-a numărat printre prietenii familiei Marsalis cu care a și cântat vreme îndelungală, mai ales cu Branford. Cariera lui începe undeva în 1977 când acompaniază pe violonistul polonez Michal Urbaniak prin Europa și printr-o coincidență
ajunge să înregistreze în 79 cu un alt conațional al acestuia, emigrat în State, Miroslav Vitous. Primul din familia Marsalis care-l cooptează este Wynton cu al cărui band efectuează turnee începând cu 1980 în Japonia, împărțind partitura de pian cu Herbie Hancock. Legătura cu Wynton se rupe în momentul în care se decide să meargă în altă direcție decât cea a jazzului ortodoxist și se alătură lui Branford și proiectului pentru emisiunea The Tonight Show a lui Jay Lenno. Primele semne de boală evidente apar în 1998 în iunie, în sesiunea de înregistrări cu toboșarul Jeff ,,Tai” Watts, care îngrijorat îl sfătuiește să meargă la doctor. Constatarea medicală a fost una dură: operație la inimă. De teama tăierii Kenny Kirkland a ignorat sfatul și la numai cinci luni este găsit mort în apartamentul său. Kenny a reușit să realizeze un singur album solo, dar este parte integrantă pe discurile multor nume grele: Dizzie Gillespie, Kenny Garett, Elvin Jones, Wynton, Branford și Delfeayo Marsalis, Carla Bley….

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share