Ora de muzică 209

image
Tubistul este cel mai oropsit muzician: în primul rând, fiindcă este nevoit să țină în brațe câteva kilograme bune de alamă sunătoare, în al doilea, pentru că nu i se permite să iasă din ambitusul notelor grave și rare.
Cu un dram de nebunie, Marcus Rojas a trecut frontierele unui ison molcom, conform cu partiturile clasice învățate la conservatorul din New England și s-a apucat de improvizație. Știți cum a adunat în 22 de ani de activitate peste 300 de albume? Dar 60 de filme în care este participant la interpretarea pieselor alese pentru coloana sonoră? Plecând de acasă la orice oră, chiar pentru o simplă și banală repetiție, cu tot arsenalul de obiecte pentru folosul unei cântări aplaudate. Începuturile lui muzicale se datorează unchiului, membru al unei familii numeroase de portoricani zgomotoși, percuționist și trombonist, dar și ritmurilor latine ce pluteau în aer emise de un Eddie Palmieri sau Willie Colon în Red Hook din Brooklyn și mai ales ale lui James Brown. A devenit posesor și interpret al masivului instrument din pură întâmplare și o criză de astm cronic. Starea aceea l-a ținut acasă exact o săptămână, prima din clasa a treia, atunci când se alegea câte o ,,goarnă” de fiecare elev în parte pentru fanfara școlii, astfel încât singura ,,tinichea” rămasă disponibilă pentru Marcus a fost tuba. Chiar dacă de forță majoră, culoarea și mărimea l-au determinat să accepte ,,postul”, iar mai târziu, probabil dintr-o jenă față de colegi și familie, a renunțat și s-a apucat de trombon. Grupul rămăne astfel fără tubă, iar directorul îi dă un ultimatum lui Marcus: ori se întoarce la instrument, ori pleacă. Până la urmă revine și are în director un susținător al carierei muzicale, lui datorându-se accesul la cursurile lui High School of Music and Art. Ce-a urmat, explică numeroasele colaborări. Primii pași cu Lester Bowie’s Brass Fantasy, cu saxofonistul Henry Threadgill’s Very, Very Circus, cu Les Misérables Brass Band și Spanish Fly l-au statuat în postura de prim tubist creativ și unic în felul său de a aborda stilul clasic pe de o parte, cu orchestre ca Metropolitan Opera, New York Pops și New york City Ballet, Charlie Haden’s Liberation Music Orchestra, genurile jazz, pop, etc, cu artiști ca Michael Jackson, David Byrne, Rosie O’Donnell…. New York este egal cu Broadway, iar muzicienii de valoare trec și pe acolo. Marcus a călcat pragurile vestitei scene în șase spectacole, printre ele și Spider Man: Turn of the Dark.
Și Sting a pășit pe Broadway și la o căutare atentă veți găsi fotografii și știri în care este încadrat de instrumentiștii perindați prin orchestra suport a spectacolelor de tip dramă, comedie sau alt gen ce ține afișul acestui brand american. La nici 65 de ani împliniți, Gordon Mathew Thomas Sumner încă oferă surprize, a mai ,,trântit” un album anul acesta, scurt, doar cu patru piese, mai sunt câteva în urmă, sunt și peliculele pe care le-am lăsat pe la 1995, cele în care are un rol diferit de numele propriu, dar și cele unde este titrat ca Sting, în desene animate, emisiuni și seriale. Multe. Sper să aveți răbdare pentru ce va urma.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share