Ora de muzică 104

image

Sunt printre cunoscuți destui care să-mi ia pielea la analiză și să-mi treacă pe buletin a-român. Oricât am încercat să scurm trecutul, oricât am căutat o punte sufletească dincolo de aparențele unora, n-am găsit nimic comun cu….
A fi negru, galben de orient, rămâne pentru mine un mare mister. Coloratura organică, separatistă la vedere, este mai mult decât pare și mă doare că sunt nevoit să trăiesc pe aceeași planetă cu aceste minți ,,luminate” la umbră. Am căutat în mine ura și indiferența cu care întreaga ființă vorbitoare din abundență de ,,h” consideră ,,restul lumii” un accident genetic, că albul, așa cum ne spun chiar fizicienii, nu există în spectru decât dacă pui la grămadă toată paleta de nuanțe. N-am găsit în locul lor decât adversitate pentru un mod de trai ciudat, pentru un ,,miros” asociat cu pigmentul și destulă lipsă de logică în special pentru exprimarea lingvistică, gestică, pentru reacția războinică la orice le stă dinainte și în ultimul rând în privința interpretării sunetului.
După unii aș fi cel din urmă ,,țigan” fiindcă al cui oi fi, n-am putut niciodată să pricep sensul melismelor și tehnica lor de execuție, dar mai mult, n-am reușit, și nu-mi fac ,,mea culpa”, să înghit nici măcar un strop de muzică ne-,,europeană”. N-o să-l blamez pe Sting și nici pe alții pentru opțiunile lor de-a promova, de-a colabora, de-ai pogorî din tărâmurile lor minaretice pe cântăreții de sfert de ton, de-a-i aduce în casa lor și a…. A sădi neliniștea, a pune barieră între femei, copii și bărbați, a cultiva răzbunarea ca unic mod de trai.
Vă spusei că ,,multpreaalbul” Sting a luat pentru sine șase instrumentiști și un gurist de sorginte algeriană: patru vioriști, un bulibașă de lăutari și un darbouka-ist. Unul dintre ei, cred că singurul găsit până acum între scoarțele Wikipedia, AllMusic sau alte asemenea biblioteci de informații, se numește Kouider Berkane, chitarist la origine, corist în anii de liceu, violonist și compozitor. Traseul său muzical face popasuri în orchestre precum Azhar, Blaoui Houari, Zoubir Rahal și RTA, orchestra radiodifuziunii algeriene până în 1988 când alege (De ce n-am avut și noi privilegiul?) să meargă în Franța. Pe Sena ajuns, colaborează cu Khaled și Cheb Mami atras de stilul acestora, Raï, dar nu numai, vedete precum Michel Sardou, Les Rita Mitsouko, Gipsy Kings îi solicită aportul instrumental. Trigue Lycée reprezintă o premieră pentru ambii artiști: pentru Khaled este primul album, vorbim de 1978, scos la vârsta majoratului, pentru Kouider prima ,,lucrare” cu acesta. Legătura dintre ei s-a strâns în timp, cei doi, chiar dacă la o distanță de 19 ani ca vârstă, marchează succese între anii 83-85, Kouider în calitate de compozitor al unor piese ca Tal àadabi și Les Ailes care-l propulsează pentru prima dată pe micile ecrane. Lui Cheb Mami îi produce discul Manzewedjchi în 1985 și continuă să-l ajute la aranjamentele orchestrale ale următoarelor materiale Bakhta și Le Raï c’est Chic. Un alt artist algerian, Lounis Aït Menguellet, se numără printre beneficiarii interpretării lui Kouider, sunetul de vioară, lipsă până atunci în stilul cantautorului, fiind un plus, o adăugire binevenită la muzica de tip berber a acestuia. O prezență onorantă o are la aniversarea de 50 de ani a independenței Algeriei în calitate de compozitor al cântecului Heda Hèlmi wa Hèda Hèlmek pe versurile poetei și jurnalistei Slimane Djouadi.
Să mai aveți o zi bună….

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share