Literadura nr. 14 (7)

Zilele Bibliotecii Județene
„V. Voiculescu”
Buzău 10 – 30 octombrie 2019

10 octombrie: ora 11,00 – acordarea premiilor
la Concursul Național de creație
,,V. Voiculescu”, la Casa Memorială din
Pârscov; întâlnire cu scriitoarea Ana
Blandiana: ,,Poezia, dar al suferinței și al
visurilor” sala Happy Cinema. A prezentat
scriitorul Dumitru Ion Dincă.
11 octombrie: ora 15,00 – Lansarea volumelor:
„Maci de toamnă” și „Jocul talismanelor” de
Gina Zaharia. Invitați: Dumitru Brăneanu –
Președintele Filialei Bacău a Uniunii
Scriitorilor și Petru Isachi – critic literar.
Moderator: scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu.
Momentul muzical va fi susținut de Laura și
Irina Alexandru.
18 octombrie: ora 14,00 – Lansarea volumelor:
„Ascultă cum zboară morminte” de Nicolae
Gâlmeanu, prezintă scriitorul Titi Damian;
„Amurg în șoaptă” de Lucian Mănăilescu,
prezintă scriitoarea Florentina Loredana
Dalian; „Șlefuitorii de cuvinte” vol. II, de Stan
Brebenel.
23 octombrie: ora 14,00 – Evocare „Pamfil
Șeicaru – 125 de ani de la naștere”, a
prezentat: jurnalistul Ionel Stănuță; – „UZPR
– după un secol”, scriitorul și jurnalistul Stan
Brebenel; – „Jurnalistul, paznic fără
democrație”, scriitorul Nistor Tănăsescu; –
„Ancheta jurnalistică de la telegraf, la televizor
și telefacebook”, jurnalistul Petre Titi.
24 octombrie: ora 11,30 – Prezentarea
volumului „Adevărata călătorie a lui Zahei”,
de către autorul acesteia: istoricul și scriitorul
Marius Oprea. Întâlnirea a avut în sala Happy
Cinema.
28 octombrie: ora 11,00 – Lansarea volumului:
„Schimbarea ești tu!”, în prezența autorului,
bibliotecarul Avram Iancu și a bibliotecarilor
comunali din Buzău.
30 octombrie: ora 11,00 – Sesiunea de
comunicări și referate ale elevilor „Viața și
opera lui V. Voiculescu”. Concurs cu premii
realizat în parteneriat cu Comisia Metodică a
profesorilor de limba română de la Colegiul
Național ,,B.P. Hasdeu”, coordonator: profesor
Iulia Lazăr.

 


Pârscov 10 octombrie. A doua din stânga
poeta Ana Blandiana, Elena Isbășoiu, Maria
Baroș, Simona Grazia Dima, Gheorghe Neagu,
președinte Consiliul Județean Buzău, Ionel
Stănuță. Foto Ovidiu Petrescu

 


Lansare Gina Zaharia 11 oct. 2019
De la stânga: Sorin Burlacu, dir. Bibl.
„V. Voiculescu”, Cristina Ștefan (Bacău) V.M.
Tăicuțu, Gina Zaharia, Dumitru Brăneanu,
Petre Isachi, (Bacău), Tudor Cicu

 


Lansare Lucian Mănăilescu, Stan Brebenel,
Nicolae Gâlmeanu-18. Oct.
De la stânga: Stan Brebenel, Sorin Burlacu,
Lucian Mănăilescu. Foto Ovidiu Petrescu


Șerban CODRIN

POEȚI AI SUDULUI (VIII): Șlefuitorii de cuvinte,
vol. I, O antologie a poeților români contemporani

Publicistul, prozatorul, cronicarul literar
Stan Brebenel publică la Editura Tecora,
Buzău, 2018, un prim volum dintr-o
serie plănuită, unde prezintă biografia,
bibliografia, câteva considerații critice și două,
trei poeme din creația unui poet sau altul luat
în seamă. Cele 68 de scurte prezentări au fost
deja găzduite în săptămânalul buzoian
„Opinia”. Poeții sunt din județele Buzău,
Vrancea, Galați, Brăila, Ialomița, ba chiar din
Bacău, sau Prahova, Dâmbovița. Stan
Brebenel s-a informat cât se poate de serios,
însă mie, luând în seamă, citind fiecare articol,
ceva îmi sare în ochi. Direct sau indirect
antologatorul susține o idee: acești 68
de asediatori cu talentul, cu șperaclul,
cu insistența la ușile muzelor sunt
fără excepție excepționali, ieșiți din
comun, ce mai vorbă lungă, mari
poeți, scriitori reprezentativi, de
forță. Astfel apar confuziile. Din
istoriile literare, din tradiția
canonului literar suntem atenționați
că marii poeți români ar fi Ion Budai-
Deleanu, autorul Țiganiadei,
Alecsandri, autorul Mioriței,
Eminescu, autorul Luceafărului, Macedonski
autorul Nopții de decembrie, Arghezi, autorul
Florilor de mucigai, Bacovia, autorul
Plumbului și puțini alții. Din Stan Brebenel
cam aflu că mă înșel. Sau poate pe undeva își
face de cap o altfel de greșeală, una din
domeniul esteticii sau de altă natură, poate
sociologică, însă generizată, trecută cu
vederea, din vina căreia, teoretic discutând,
marele Eminescu ar putea fi comparat cu
„marele” cutare „autentic poet al câmpiei, al
ethosului românesc, al solidarității culturale
(care) simte cu acuitate trecerea timpului,
devenirea oamenilor și locurilor…”.
Vă mai amintiți, cum începeau articolele
critice cu ani în urmă: „Precum a scris, precum
ne învață criticul sovietic…” Fără ironie,
trebuie să fac apel la un teoretician și critic
literar american, autor al câtorva cărți cu
viziuni cardinale, „Canonul occidental”,
„Anxietatea influenței, o teorie a poeziei”.
Acordând fiecărui poet un loc în lanțul trofic,
ba chiar agasat de insistențele pretutindeni
prezente, Harold Bloom lansează o idee
măreață: toți poeții lumii compun împreună,
creează intertextul aceluiași poem al ființei
umane, al planetei, al universului. Profesorul
american acceptă că toți acești amanți ai
muzelor sunt „mari”, însă între anumite limite.
Astfel, versificatorii deveniți poeți ai
civilizației umane, poeții cu adevărat din piscul
valoric, cu toate răspunsurile ce înseamnă arta
literară, ar fi „poeții puternici” în lipsa cărora
nu există poezie. Harold Bloom enumeră pe
acești poeți, numai câțiva pentru fiecare
civilizație, cultură. Restul? Restul este „second
hand”, scriitori de raftul doi, raftul trei, pe care
istoriile, dicționarele literare, e
adevărat, îi rețin. În afară de numele
românești enumerate mai sus, pe care
Harold Bloom le ignoră, pentru
criticul american literaturile română,
bulgară, albaneză neexistând în
templul culturii, nu avem decât,
pentru bună impresie, fără ironie, să
socotim pe toți poeții, inclusiv pe cei
68 de reținuți în sumare județene de
Stan Brebenel ca fiind „mari”, cu
toate că antologatorul nu o spune
totdeauna neted, pe șleau, însă ne-o sugerează.
În aceste condiții, fiindcă tot nu contează, orice
poet devine „mare”, din cauze amestecate,
inclusiv prietenești, de vecinătate sau de șpriț.
Teoria generală a lui Harold Bloom poate fi
contestată, completată, injuriată, însă propune
un fel de ordine într-un domeniu unde nu
există ordine.
Poet de rangul doi, trei sau la coada cozii,
te numești „mare”, dacă ajungi într-un sumar.
Trebuie să recunosc, toți poeții reținuți de Stan
Brebenel au câte o scânteie sau o întreagă
incendiere, vor intra, în viitor, într-o antologie,
fie chiar de „glorie locală” (titlul unei cărți de
Marin Ifrim), poet, publicist, editor, pamfletar,
animator cultural notoriu în spațiul buzoian,
lampă în jurul căreia se rotesc toți fluturii
selecției de față. Dacă tot am căzut pe panta
recunoașterii, iată bibliografia bogată, urmată
de un poem admirabil de Marin Ifrim, unde
autorul își joacă rolul de mărturisitor prin
detașare autoironică într-o lume provincială de
incomparabili barzi prin scorțoșenie și
suficiență: „Eu vin din apă sunt marin/ un
pumn de vajnice toxine/ urcat în pomul lui
Darwin/ scuipat de apele senine//sunt boala
mărului mușcat/ din pomul drogului celest/
încă o dată eșuat/ pe-acest pământ
carnavalesc//eu vin din apă sunt marin/ burduf
de epidermă creață/ puțină apă și mult vin/ și
multă foarte multă greață” (Sentimentul
marin).
Ion Nicolescu (1943-2012) și-a cheltuit
viața între poezie, boemă și scandaluri. Ca un
adevărat poet, a lăsat în urmă șapte volume de
versuri, un roman, o piesă de teatru, jucată
după revoluție pe scena teatrului Național
„I.L. Caragiale”, toate create în perioada 1970-
1986, apoi s-a risipit, inclusiv între pahare:
„Sub noi se sfârșește pământu-n ecou/ tristețea
e ultimul nostru erou/ în ea înnoptează un sfânt
vinovat/ pe care corăbii pustii îl străbat/ la
capătul celui mai strâmt continent/ un domn stă
de vorbă cu marea absent” (n.n. domnul absent
este poetul Ovidius la Tomis).
„Gheorghe Istrate, un alt mare scriitor”,
„O voce aparte, ultrasensibilă, limpede ca apa
de izvor în literatura română o are buzoianul
Gheorghe Istrate” (1940-2017): „dar el prin
veac îmbătrânindu-și mărul/ e surd și mut și
orb – adevărul” (Copilul etern).
Virgil Panait (n.1956) a fost apreciat de
Nicolae Manolescu, de Laurențiu Ulici
(„Poemele lui V.P.: colecție de stop-cadre
lirice, aparent realizate în creion textualist,
spirituale și romanțioase în egală măsură,
naturale și afectate, grave și ludice, bățoase și
ironice, adunând contrariile și dizolvându-le cu
grație în fulgerarea unor metafore memorabile,
etc.”), de Eugen Simion, de Alex Ștefănescu,
inclusiv de Stan Brebenel: „Demult/ când eram
mai tânăr m-am îndrăgostit/ de o stradă/ da, mă
îndrăgostisem de ea ca de o femeie/ o dată am
sărutat-o pe trandafiri/ de câteva ori chiar am
mângâiat-o/ pe sânii tufelor de iasomie/ ce mai,
eram fericit//dar am părăsit-o curând/ când am
aflat că este lesbiană/ se iubea nerușinată cu
strada vecină/ o alee amărâtă noroioasă cu
castani…”
Mult apreciat, editorul Lucian
Mănăilescu (n.1951) este „unul dintre cei mai
valoroși și profunzi poeți dați literaturii
române de spațiu buzoian”: „Ce mai mormânt
mi-ai fost, mamă!/ Ce durere de a nu mă naște/
decât În vis, decât în lacrimile ploii…/ Acum e
târziu, e ieri de o veșnicie/ și eu mă înnoptez
deja și mi se face/ seară și muțenia vine să-mi
lege buricul…/moașa mea, muțenia.”
Ion P. Iacob are mulți prieteni literari,
apreciat drept „un adevărat truditor la galerele
cuvântului” (Emilian Marcu): „Într-o duminică
fără păcat/ sau zi de sabath ori clipă
întâmplătoare/printre anahoreți exersăm arta
de a muri// îndelung stăruim și în arta de a trăi/
până la capătul lumii și mai departe// singuri
singuri singuri// în viitorul de ieri în trecutul de
mâine/ printre firimiturile porumbelului alb/ și
bucata neagră de pâine// hrănim și noi
orizontul/ care desparte/ viața de moarte.”
Nu lipsește Victoria Milescu (n.1952)
prezentă pretutindeni, ca iarba lui Ion Gheorghe
sau Walt Whitman, poetă extrem de prolifică și
luată în seamă, pe care eu însumi o prețuiesc,
însă ea nu crede, mă consideră numai ironic:
„Cerșetorul din colț/ sprijină pe genunchi un
carton/ pe care citești scrijelite/ versurile
poemului tău/ ținut secret, azi în văzul tuturor/
împroșcat de noroiul autobuzelor…”
(Cerșetorul din colț, fragment)
Dacă am numărat bine, 13 nume din 68
sunt ale unor poetese: astfel, „… cu mari
resurse și disponibilități lirice, Gina Zaharia e
o poetă pe numele căreia se poate paria.” (Ion
Roșioru): „O secundă-n bob de rouă se topea
în zi de vară/ Când zări în lanul verde, ceasul
unei stări de seară; Ea gonea spre râuri limpezi,
n-avea drum prin preajma lui,/ El – ceas prăfuit
și singur, ea, secunde nimănui…” (Poveste de-o
secundă, fragment, strofa I din XII)
Câțiva au devenit cunoscuți mai ales în
calitate de critici literari, precum Ion Roșioru,
despre care am afirmat de mai multe ori că este
cel mai important poet român care scrie în
forme fixe: sute și sute de pantumuri,
schaltiniene, elide cu un consum infinit de
imaginație sau Florentin Popescu, de unde
propun versurile: „Acolo gândurile cad ca
zăpezile/ ninge liniștit pe prispe o noapte/
iepurii-adorm cu dinții-n rădăcini/prunii fierb
în alambicuri dansul de-o vară/ acolo spune
basme pe sub ierburi de rău/ clopotul bisericii
s-a aburit de lună/ și boii în grajduri adorm pe
resteie/ visând fânețele verii ucise/ acolo,
acolo-n fiecare noapte, târziu/ un om își
dezgroapă trupul și fuge cu el”. (Drumul)
Și așa mai departe, Tudor Cicu, poet,
prozator, critic, Emil Niculescu, poet talentat și
antologator, Dumitru Ion Dincă, un ambițios,
Viorel Dinescu, foarte apreciat poet, Dumitru
Pricop, regretatul poet al Vrancei, poetul
Marian Ruscu, prolificul Aurel M. Buricea,
Gheorghe Ene, binecunoscut poet optzecist,
jurnalist, pamfletar, dr. Valeriu Bistriceanu,
apreciat poet, Florin Dochia, poet ploieștean,
Paul Spirescu, Adrian Botez, poet cu multă
cultură, ezoterist, editor, polemist, Calistrat
Costin, influent poet băcăuan și multe alte
nume pe care nu le-am întâlnit niciodată, însă,
probabil, importante…
Adevărul acestei cărți ar fi simplu:
antologia cuprinde numele unor poeți citabili
prin creații de cele mai multe ori memorabile;
sunt cuprinși poeți „mari” cel puțin prin
exemplele alese. În acest fel, dihotomia,
propusă de Harold Bloom, poeți „puternici”/
poeți „mari” este acceptabilă și nu cădem în
exagerare dacă apreciem pe cei din raftul doi,
trei atâta timp cât celor din raftul întâi, al
poeților absoluți, al giganților, al geniilor
tutelare, le acordăm toate recunoașterile și
întâietatea.
Să mai adaug ceva: o răscoală împotriva
lui Eminescu, cum se tot întâmplă prin
periferii, nu este mai mult decât o mică orbire,
o umbră exagerată, o pată a rafturilor doi, trei
aruncată spre grandoarea întâiului raft
magnific, precum „noroiul autobuzelor”
îndrăznește să murdărească pe amărâții pietoni
dintr-o poezie de Victoria Milescu.

 

Medgidia 2019

Festivalul de teatru amatori „Tanța și Costel”
ediția a VIII-A
Actorul George Stoian și Viorica Radu, profesoară
arta actorului la Liceul de artă
„Margareta Sterian” de la Cercul Militar
Buzău au participat cu piesa „Dialoguri
absurde” de Hari Gromosteanu

***
Lansare de carte Gheorghe Buga
2 Noiembrie 2019 „Casa de cultură a
Sindicatelor”


de la dreapta Stelian Grigore, Tudor Cicu, Ovidiu
Petrescu, Gheorghe Buga, Stroe Geo, Mihai M. Marian

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share