Literadura nr. 13 (1)

Manuela Camelia SAVA

Limba noastră cea română

Nu știm cât de bogați suntem având o
limbă frumoasă! Nu știm să o prețuim la
adevărata ei valoare, nu o cinstim pe cât
ar merita! Suntem săraci sărăcind limba ori de
câte ori ducem tot ceea ce vorbim spre răutăți,
banalități, vulgarități. Suntem mai săraci ori de
câte ori sluțim, pocim cuvintele.
Nu conștientizăm că e nevoie, mai mult ca
oricând, să vorbim corect românește, să învățăm
să vorbim și să scriem corect în limba maternă,
să ne respectăm unii pe alții, vorbindu-ne frumos,
simplu, față în față, căci ne naștem români,
vorbim românește și aceste valori ne definesc pe
tot parcursul vieții, ne delimitează ca națiune…
Cui folosește să ne aruncăm cuvinte otrăvite, cui
folosește să nu întrebuințăm limba așa cum este
ea – armonioasă, curgătoare? Nu realizăm ce
comori scrise ne-au lăsat înaintașii, scriitori care
au trudit pentru opera lor, pentru tot ce au gândit,
pentru tot ce au creat…
Ar fi fost, poate, firesc să încep cu vreo definiție
clasică sau metaforică, personală sau cu vreun
citat despre limba română. Dar nu vreau să intru
în paradigme, teorii, teoretizări. Acestea sunt
domeniul cercetătorilor, lingviștilor, academicienilor,
profesorilor – ei sunt cei care studiază
definiții, noțiuni stricte, uneori aride, fără sens
pentru noi, vorbitorii cei de rând, ei sunt cei care
dau norme, fac dicționare, gramatici, manuale,
auxiliare. Sunt necesari acești oameni pentru că
fără munca lor ar fi haos, fără informațiile
coerente, care dau un sistem gramatical, cu tot ce
implică el, fără să cunoaștem regulile gramaticale
nu am avea o limbă, am avea doar o posibilitate
de comunicare și atât.
Deteriorarea limbii se produce constant, deviații
de la normele impuse apar la tot pasul, dar eu mă
refer aici la ceea ce facem noi toți CÂND
VORBIM… Cum vorbim? Vedem oameni
politici, din administrație, de la nivelul cel mai
înalt, care stâlcesc cuvintele, ies cu mesaje
denaturate, vorbesc prost limba română – cu
dezacorduri, bâlbe, inepții, ca să nu mai subliniez
atacurile la persoană, folosite la ordinea zilei…
apoi vin la rând jurnaliștii, care se fac vinovați de
alte mii de greșeli, de orice natură, fonetică,
morfo-sintactică sau semantică, ei ar trebui să fie
exemple de bună practică, însă massmedia nu se
dezminte și zilnic putem întâlni erori de
exprimare în limba română… știu, îmi veți spune:
errare humanum est… da, dar perseverare
diabolicum!
La examenele naționale, susținute de elevii
absolvenți de ciclu gimnazial sau liceal, se
produc tot felul de „perle”! (Le citesc, le
colecționez – da! Le colecționez de prin lucrările
corectate și nu mai râd, ci plâng câteodată în
sinea mea… le dau exemple de „așa NU” , pentru
ca „să rămâie nepoților” să deschidă urechea bine
și „să se îndirepteze”, vorba cronicarului
moldovean!)
Mediile de socializare sunt un câmp de
desfășurare de forțe… acolo avem de toate pentru
toți… limba este asaltată de englezisme,
facebookisme, etc-uri… grav e că s-a schematizat
un limbaj subteran de comunicare, cu prescurtări
și emoticoane, cu semne de punctuație folosite pe
post de cuvinte, cu înjurături, imprecații și mai
știu eu ce, încât îți vine uneori să fugi numai să
nu vezi inepțiile debitate de cei care pot schingiui
biata limbă.
Profesorii mei de la Universitatea din București
ne învățau că „limba e un organism viu”! Ea este
în permanentă evoluție, transformare, apar
cuvinte noi, este vorba de dinamica limbii –
fenomen prezent la oricare dintre limbile vorbite
în lume, cu ajutorul ei putem să spunem lucruri
frumoase, dar și lucruri urâte, putem să o punem
„când să-mbie, când să-njure” (Tudor Arghezi,
„Testament”!). Da!
De aceea trebuie să vorbim corect, clar, fluent
limba română, să scriem corect, să-i educăm pe
copii în spiritul păstrării limbii române așa cum
este ea – minunată, specială, ea este instrumentul
de comunicare ce te face să fii mândru că ești
român, ce te face să aparții latinității și Europei…
Iartă-mă, Doamne, de ceea ce fac că eu voi da
seamă de „ale mele, toate câte scriu”!


Paul SPIRESCU

Născut la 26 iunie, 1950, Moreni, Dâmboviţa.
Facultatea de filozofie – Bucureşti, specializare în
Jurnalism, 1974
Profesor la Liceul „Emil Botta” – Adjud.
Membru al USR, filiala Sud – Est (2008)
Cărţi publicate: Metafizica Lacrimei,
(poezie, Ed. Salonul Literar, Focşani, 2000)
Strigăt clandestin (poezie, Editura Pallas,
Focşani, 2004)
Domnule Judecător (poezie, Editura Andrew,
Focşani, 2007)
Eu, adică umbra mea (poezie, Editura Andrew,
Focşani, 2009)
Natură moartă cu iluzii (poezie, Editura Fundaţia
Culturală Antares, Galaţi, 2012)
Umila mea părere (publicistică, Editura Rafet,
Râmnicu Sărat, 2012)
Punctul de întâlnire (volum colectiv, cu Adrian
Botez şi Liviu Ioan Stoiciu,
Editura Docucenter, Bacău, 2013 )
Metafizica Lacrimei/LA Methaphysique des
pleurs (volum bilingv, Editura Docucenter,
Bacău, 2014)
Trepte (volum antologic, Editura Grinta, Cluj-
Napoca, 2017)
2009 – Premiul de poezie al USR, filiala SUD –
EST, pentru volumul de versuri Eu, adică umbra
mea; În 2012 primeşte acelaşi premiu pentru
volumul Natură moartă cu iluzii.

Fără titlu

Precum ar fi
o noapte gri
cu stele reci şi cu făclii
cu fulgere şi cu stafii
în care morţii s-or trezi
şi viii se vor nemuri
de parc-a fost
cum n-a mai fost
fără de scop fără de rost
în circul timpului anost
o clipă cât o zi de post
loc de visare şi-adăpost
în care toţi ne-om odihni
şi-n pragul zorilor de zi
ne vom urî ne vom iubi
şi ne vom plânge poezii
precum am fost
precum vom fi…


Expansiunea universului copilăriei

Curge uliţa copilăriei mele
ca un fluviu fără zăgazuri
şi se face sat
şi se face comună
şi se face oraş
şi se face municipiu
şi se face ţară
şi se face lume
şi se face univers
şi se face că nu se mai face
nimic
şi nimeni nu înţelege cum mama dracului
se poate petrece
miracolul acesta…


Doamne, tu ce povață îmi dai?

Nu poți iubi, dacă nu-ți fierbe sângele
de o boală eternă
și fără de leac.
Nu poți îmbrățișa, dacă brațele tale
nu poartă în ele amintirea
cuielor de pe cruce.
Doamne, tu ce povață îmi dai
tocmai acum
la sfârșitul acestui timp
fără de timp?


Poem în delir

Ar trebui, prietene, un cutremur devastator
care să ne-amestece pe toţi cu molozul:
oameni, fiare şi zei.
Lumea aceasta nebună şi bântuită de spaime
s-a înlătrat cu totul
fără să ştii, fără să vrei.
S-au aliniat deja cele două axe ale istoriei
într-o sublimă antisimetrie:
se retrag toate fluviile către izvoare
zboară toţi caii albaştri visaţi pe vremuri
în îndepărtata noastră copilărie.

Ar trebui, prietene, cum îţi zic,
un cutremur devastator
care să ne-amestece cu molozul pe toţi:
lumea acesta de mult înlătrată ne biciuie visul atavic
fără să ştii
fără ceva să mai poţi…


Scrisoare de împrumut

Când vom pleca amândoi de pe lumea aceasta,
dragostea mea,
pe tine funcţionarii Cerului sigur te vor repartiza
în partea aceea cu grădini înverzite,
pe mine sigur de partea cealaltă a gardului,
mai aproape de cazanele cu smoală fierbinte:
fiecare după faptele sale!
Eu – vagabondul, mereu răzvrătitul, beţivul,
Tu – îngereasa cu suflet de lacrimi arzânde
mereu mângâind rănile mele eterne…
Din când în când, mă voi uita la tine printre ulucile gardului
sperând să te întrevăd vreodată,
la fel de caldă,
la fel de diafană,
cum fostele răni sângerânde ale inimii mele…
Nu ştiu dacă se va întâmpla vreodată minunea aceasta,
dar te voi căuta printre ulucile gardului, cu disperare,
să-ţi spun măcar atât,
draga mea,
au fost şi bune, au fost şi rele
au fost şi flori înmiresmate şi buruieni ofilite,
au fost şi ingenue călătorii în deşert
şi căderi în nimicul înţelepciunii cărturăreşti,
o, deşertăciune a deşertăciunilor,
au fost şi bucuriile noastre omeneşti,
prea omeneşti,
prea naive pentru o asemenea imensitate
a Universului,
au fost de toate,
dragostea mea!


Emil NICULESCU

Volume publicate:
Provincia Felix, versuri, 1993;
Birja cu crai, versuri, 1996;
Dragonoctonul, eseu, 2004;
Tot despre Caragiale, loco eseu, 2005;
François Villon-Balada toamnelor de
altădată (Antologie și studiu) 2007
Zona Zoster, versuri, 2009.
Vanitas Levantina, 2015
Membru al Uniunii Scriitorilor din România


V. Voiculescu

(o fotografie)

La zid, în iarna vârstei, precum un bazileu
Sărac, dar care n-a pus coroana amanet,
Privește, poate, munții ce-și desfășoară greu
Geologia aspră căzând spre șesul get.

Ori parcă-ascultă râul în jgheabul unei mori,
Scâncetul slab al roții-n grădini la Lagradora
Și vede, în retrageri, plutoane de cocori
Tăind în resemnate bătăi de aripi ora.

Barba e deplin ninsă; e-un frig mai orb ca
Lear.
Simte, din nord, ghețarii glisând pe stins polei
Și, de molton, halatul pare un patrafir
Pe care-și plimbă mâna, năpăstuit, Zahei.

Nu i-a rămas în palme o vrabie să minți.
Doar bolnițe și schituri valahicului grai.
Și lui, vindecătorul cel fără de arginți,
I-au dat gamela neagră a hoților de cai.

Semeț, precum catargul ivit peste stihii –
Apa-i pătrunsă-n cală, șoarecii lasă nava
Aude,-n metri tragici, cizme de caralii
Pe trestii gânditoare în fostul fort Jilava.

Pupila rece are sclipiri de bisturiu,
Din ‘nalturi pică iute și greu ca un erete –
Himeră tălmăcită – surâsul cel târziu,
Suav-feroce al doamnei brune din sonete.


Festina lente

Motto: Efemera-și găsi
În secundă un rost
Ce a fost va mai fi
Ce va fi a mai fost

Cezar Baltag

Cum să-ți gestionezi mai bine viața,
Când, cu cățelu-n lesă, dimineața,
Vezi, plin de pini, scuarul „Romanița”-
N-ai fost, nici anul ăsta la Ibiza-,
Trecând prin ceața densă – o smântână-
Un campion, doar cu-o singură mână,
De tenis, dintr-un timp ce-i deja mort,
Agale trece către săli de sport,
Și-ți cade, ca o minge pe revers,
Un rând ce îl credeai din minte șters
De detergenții secolului prost:
„Ce a fost va mai fi, ce va fi a mai fost”.
Chiar azi, își cară moartea în rucsaci,
Spre-acolo,-n pas gimnastic, tineri. Taci!


Fișă de lichidare

În curtea, dar din spate, a unei policlinici
A oștii, poți, cu carte, de-acum, să te cumineci
Dincolo de centrală-i un garaj cu etaj,
Unde, cu neclintire, lui Gutenberg stau paj.
Când ies la o țigare, privesc cu mare jind
Asigurați, spre medici, șchiopi sau vioi venind,
Direct chitiți, desigur, către altă intrare.
La mine, rar, apar doar fișe de lichidare –
Transferuri în serviciu, poate pensionare
Cum că numitul, cărți n-a împrumutat, deci n-are
A plăti vreo gloabă și liber e să plece,
Ca în „Sergentul”, fără, în piept, inima rece.
Certific olograf că, sigur, litigii nu-s,
Iar clasica lectură le-a fost mult prea presus.


Qvinta baudelaireană

Ordine, frumusețe, lux, calm și voluptate,
În ‘jdemii de extrageri, le-am cam ratat pe toate.

Relațiile mele cu tuta de Fortuna
Sunt criogenizate, dar ei îi e totuna.

Am tras, cândva , pe vremuri, un poker cu amici-
După Rimbaud, se pare, nu-i ins fără de vicii -,

Rar doar filând, transpus, un caré sau o roayală,
Cu care să trag potul umflat ca o dospeală

Și nu eram, nici unul, atâta de hârbar
Încât să poa’ să piardă-n partidă un salar.

Criza, ce sub aripă ne-a luat frumos pe toți,
M-a transformat teribil: sunt unul dintre hoți:

Intru în câte-un bar cu diverse aparate
Și mă plasez cu ochii pe-un player, mai din spate

Privind, aparent fără vreun interes major,
Cum treieră norocul trist prin gaminator,

Cum altădată mâna moartă, poftim, chibiții
Ce nu-și permit, păcatele mele, investiții.

Mai este câte unul care-mi ghicește jocul
Și-mi obturează unghiul vederii, dobitocul,

În spaima că deochiul, ca râia, ghinionul
Îi bagă mortu-n casă,-i zgârie patefonul,

Unde, oricât i-ai spune, n-are măcar în vis
Erotic ce înseamnă fortuna labilis.

Îi sunt juneții mele (nu una de amvon!),
În noul, trist mileniu, un fel de epigon.


Aniversare

La mulți ani!

Septembrie
1-Ecaterina Chifu
6-Liviu Ofileanu
10- Viorel Dodan
11-Ștefan Iovan
14-Valentina Bucur
22-Nicolae Peneș
22-Cristina Modoreanu
26-Emil Niculescu
27-Sabin Bîldea
27-Marie Jeanne Ion

Octombrie
7-Georgiana Elisabeta Panait
9-Valentin Cojocaru
11-Gina Zaharia
12-Ionel Stănuță
16-Alexandru Borcan
16-Sabin [B]orcan
16-Adrian Bănuță
23-George Tarara
24-Gheorghe Onea
26-Teo Cabel
27-Viorel Frîncu

Noiembrie
2-Ilie Mândricel
3-Gheorghe Sava-Popa
6-Mihai Gabriel Voinea
7-Gabriela Matiu
10-Nicolae Tudor
11-Lucian Mănăilescu
12-Ion P.Iacob
12-Stelian Grigore
12-Constantin Feraru
15-Mitică Ion
19-Stan Brebenel
21-Nicolae Cabel
22-Rodica Șerbănescu
23-Ștefan Dima
27-V.B.Țânțăreanu
28-Virgil Diaconu

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share