Literadura nr. 11 (3)

Adrian SIMEANU

Teatrul zilelor noastre

„All inclusive”
Cinci, pe val, actualmente, pe scene
dând randamente. Mirela Oprișor,
Medeea Marinescu și Diana Roman.
Marius Manole și Vlad Zamfirescu. Într-o
comedie contemporană, cu titlul de mai sus.
Împrumutat adecvat din comerț turistic. Un
text nimerit despre ale vieții. Iubire, familie,
neînțelegeri. Singurătate-n doi, relații pe de
lături și încurcături. În fond, chestii de soartă,
curente, frecvente. Da` și-o sarcină pretinsă,
deci un prezumtiv copil. Motiv isteț de farsă
că n-ai luat nota zece. Pornind de la biletu` ce
ți-a picat la test…
Personaje din vest, montare din est. Regie
decentă și eficientă (tot Vlad Zamfirescu).
Jocu`, nuanțat, cursiv și legat. Umor neforțat
și îmbelșugat. Rețetă perfectă pentru aplauze
vii. Căci venim la teatru să ne regăsim. Să
râdem și să gândim la ce replici auzim. Să ne
și evaluăm, să mai și evoluăm. De spirit să nu
uităm și mereu să-l dezvoltăm. Că d-aia
Creatoru` ne-a dat, unicat, nu doar pântecu`
de săturat…


Teatrul zilelor noastre

Simon şi Bănică

Primu`, renumit. Autor de piese fecund,
preţuit. Decedat în vară, la vreo
nouăzeci. Al doilea, actor. D-al nostru,
iubit. Tandem dramaturgic total potrivit.
Întrucât ,,Jack`s women” în varianta română
de azi a întrecut aşteptările cert. Şi paf ne-a
lăsat. De parcă Neil pentru Ştefan ar fi scris-o.
Să-l pună neapărat în valoare. Dându-i prilej a
evolua minunat. Fluent, atent şi fără cusur.
Atent la vorbe şi gesturi. La nuanţele
nenumărate. La tonuri, mişcări, exprimări. I se
potriveşte rolu` cum n-aş fi gândit. Înconjurat
de ,,femeile sale” dă o probă de măiestrie
reală pe scenă. Cu energie, convingere şi
chibzuinţă din plin. Dezinvolt, fermecător,
convingător şi senin…
I-am spus după, în culise, că-i calcă pe urme
tatălui său în chip viguros. Onorându-l şi
bucurându-l neîndoios. La fel şi pe autor. Iar
teatrul autohton, să nu mai vorbim. L-au
însoţit în efortu-i Carmen Tănase, Andreea
Vasile, Anca Dumitra, Luminiţa Erga,
Nadiana Sălăgean, Diana Roman, Bianca
Maria Berculescu, actriţe tot mai active prin
Bucureşti şi nu numai. Regizor, în formă,
Claudiu Goga. Reuşind cu toţii să ne facă
părtaşi la o viaţă de om. American, cu
probleme de cuplu, la juma de veac. În casă
şi-n cap, omul fiind scriitor. Amestecând
planurile involuntar şi creând astfel
încărcătura comediei. Ori, mai degrabă, a
dramei. Pentru că Simon le-a combinat subtil,
ingenios, cu folos. Izbutind lucrare perenă,
meşteră şi demnă de-a fi pretutindeni adusă la
rampă. Desigur, cu artişti pe măsură. Capabili
să dea la iveală, perfect, orice amănunt. Şi să
rostuiască întregu` desăvârşit. Adecvat,
echilibrat şi cu vrednic rezultat. Ca la noi, în
Piteşti, de pildă. Unde ”Jake şi femeile lui”
atrase de curând aplauze lungi şi justificate…


Nuța Istrate GANGAN

Gălățeancă/brașoveancă, trăiesc de mai bine
de două decenii în Sudul Floridei, împreună
cu soțul meu, Dorin și fiul nostru de 16 ani,
Christian. Am fost publicată în diferite reviste
literare din țară, diaspora și USA. Colaborez
cu două ziare din State, New York Magazin și
Curentul Internațional.
Textele mele (unele traduse în engleză de
Adrian George Sahlean), sunt disponibile
online pe Amazon.com., Barnes & Noble,
BooksAMillion și în alte librării online din
Statele Unite. (NIG)

1)oamenii mei poartă
La Blouse Roumaine și citesc
The NY Times
dansează Hora Unirii la
Roma și Madrid
oamenii mei îl felicită pe
Andy Garcia pentru șansa de a fi
pentru două ore
Brâncuși
………………

my people

2)lemnele trosneau în sobă
camera era încă rece
peste zi avea să devină înăbușitoare
copilul plângea de frig/de foame/
de combinația celor două
voiam să am patru mâini și poate niște aripi
îmi înghițeam lacrimile
păzeam laptele să nu se umfle
și mă întrebam de ce naiba
nu știu niciun cântec de leagăn
…………………

winter story

3)tu pretinzi
că scrii
eu pretind
că citesc
………..

relație

4)nu mă impresionezi
dar dacă insiști fii neurochirurg
nu creierul tău ar conta ci
faptul că ai rezistat atâția ani în școală
fii gunoier
e nevoie de caracter și determinare să strângi
gunoiul altora
fii tipul ăla care într-o zi stătea plictisit pe
canapea jonglând berea și telecomanda și
deodată o idee care părea stupidă inițial
devine multi-million $ business
sau mai bine fii tu însuți atunci când
nimeni nu este atent
cinismul meu uneori erupe
așa cum și tandrețea mea
sfâșietoare erupe în fața unui
bătrân care stă încremenit de spaimă la
semafor
deși culorile s-au schimbat de câteva ori
toate sunt exact așa cum ar trebui să fie
în funcție de alegerile fiecăruia
lumea este o adunătură de indivizi
mai mult sau mai puțin talentați
mai mult sau mai puțin norocoși
prinși într-un un lanț de
oportunități circumstanțe și coincidențe
un joc de poker la care un dumnezeu blând și
ironic
plusează continuu


Ramona MÜLLER

Pseudonim literar Ramova.
Debut editorial Absolutul dual, Ed. Singur,
2016;
Volume: Omega femina, Ed. Singur, 2017;
Rapsodie în mov – rhapsodie in Violett,
Ramona Müller, Ion Ţoanţă, Renate Müller,
Ed. Singur, 2017 (volum bilingv român-german);
Vise târzii, Ed. Press Editory, 2018
(Antologie a diasporei); Dumnezeu în
vocativ
, Ed. Libris Editorial, 2018;
Redactor revista online Literaturadeazi

ursitele tăceri

cuvântul gladiator strânge în corset
noaptea boreală
ardent fără vreun ţipăt fotovoltaic

din trupul sfărâmat al ursitoarei
a rămas prezicerea pur sânge
conturată liniar pentru investigaţii

cineva a trecut pe acolo
prin torsul pământului fără a schimba
topografia locului
când somnul meu
îşi dezbracă libertatea din cămaşă
ca o molimă rotită în ceruri palatine
te aştept să îmi legi rochia cloş
cu şireturile toamnei
de zâmbetul verii

călcând pe asfalt manierele pestriţe
îşi beau cafeaua ascultând tăcerea statuilor
şi lupta sufletelor de pâine
dă volumul mai tare în căşti
curg ştiri despre dragoste şi viaţă


atacă și fugi

urmează-ţi Dumnezeul
de-a lungul zidului chinezesc
acolo unde restul veşniciei
se vinde pe tarabe ambulante
ce mătăsuri fine

avangarda unui sfârşit de lume
oameni din hârtie creponată
martirii verilor din iarnă
pe calea judecăţii

ce putem vindeca în astă viaţă
când cu un up grade
inventăm trecutul ca durerea
să depună mărturie
pentru surghiunul călcâiului abandonat de pas

ar fi trebuit să fiinţăm vertical
într-o clepsidră orizontală
dar nisipul din noi nu cunoaşte
culoarea amenzii solare
pe drumul mătăsii
ce mirodenii porţi în suflet?


ochii fără strigăt

niciodată acceaşi
într-o mie de ochi
niciodată aceiaşi
kilometri şi oameni
măsoară distanţe empirice
disperarea fluturilor cauterizaţi
în zborul dintre bornele ghemuite

emoţiile se subtitrează
adâncind fisura liniei de geamandură
susţinută doar de un surâs
dar cum să pui apostrof buzelor îngăduite
prin judecătorii
două inimi îşi declină
prezumţia de nevinovăţie
cu drept la recurs

niciodată aceeaşi
într-o mie de ochi
niciodată aceiaşi
primesc şi citesc sentinţa
dintr-o clipire


Andreea MAFTEI

Născută la data de 3 septembrie 1985,
localitatea Iaşi, judeţul Iaşi.
Profesor de limba şi literatura
română Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza“, Facultatea de Litere – Iaşi, în anul
2008)
Primele poezii îi apar în mediul online, pe
site-urile: Poezie.ro, Rețeaua literară,
Qpoem, Ecreator şi Parnas XXI. Debutul
editorial în revista „Literadura”, în urma unui
premiu obținut prin concurs, pe site-ul
Literaturitate.ro, cu poemul „Chihlimbar”, în
anul 2016. Colaborări la revistele: Banchetul,
Feed Back, TopLitera, Literadura.
Prezentă în antologiile literare: „Suflete spre
soare”, coordonator, Cristina Ștefan și „Bună
dimineața, patria mea!”, coord. Romeo
Aurelian Ilie
În anul 2018, premiul naţional pentru
volum în manuscris, la Festivalul
internațional „Tudor Arghezi”, de la Târgu-
Jiu, secțiunea Cuvinte potrivite. Redactor, la
secțiunile critică şi poezie, în revista de
cultură „Banchetul”, a fundației culturale
„I.D. Sîrbu”, Petroşani.
Volumul de debut, Lebede roșii, editura
Junimea, prefață semnată de criticul Ioan
Holban.

„Trebuie să fi fost dragoste”,

îşi spun în privirea lor goală,
dezbrăcată de zile;
el nu îi mai urmăreşte mâna alungită
de vânt. Ea, poate singura mângâiere.

Să fi fost. Să fi fost…

un tatuaj – resemnarea, dincolo
de un zâmbet. I-ar fi cuprins, într-o respirație,
iubirea unui de mult, pe buzele
pictate,
de sub catargul luminii.

Doi copii, astăzi, mâine,

linia orizontului, cu pescăruşi.


Lumina cunoaşterii

Pentru câte păcate, halucinația ne zgârie
constelația,
puterea adunată în călcâiul de stele?
Acolo stă forța de a ne ridica mai sus.
Mă întrebau mereu care-i visul cel mare,
Prea greul ce-l port pe limbă.
Nu am ştiut să răspund. Mi-am întins doar
mâinile
spre gură
şi mi-am astupat visul, să nu-l pierd.


Vertical

Un nu indiferenței,
când între buzele mele stă
vehement un nu din secundele
ce clădesc un obstacol în fața adevărului
„pe care să îl pronunț mai puternic?”.
Cine se ascunde după
acel deget
care mi-a marcat existența, furia
de copil,
ce sunet îmi zguduie mai deznădăjduit
fruntea?
unde e potrivit u / nu găsesc cale din n.
Sub lumina artificială,
setea grozavă de ieri…

Unde sunt aceia ce spun un „da”?
eu îmi spun.


Victoria-Maria PRIPON

clasa a III-a A
Școala „G.E. Palade”-Buzău

Fără frică

Toți suntem doar niște
Pagini dintr-o carte misterioasă,
Ce dispare în întuneric.

Toți suntem niște fluturi
Pe care lumina i-a atras în cuibul său.

Toți suntem niște flori
Ce au fost uscate în noapte.

Toți suntem în spatele vieții cu 2 pași.


Va urma… ceva

Citim o pagină din ce
Va urma
Vedem viitorul,
Îl strângem în mâini
Pentru a-l distruge,
Nu acceptăm realitatea,
Ne credem șefi când
Suntem singura boabă
De mazăre
Într-o
Cutie cu porumb.


Dragoste gri

De fiecare dată când
Ne uităm în oglindă,
Vedem o parte războinică
Și o parte care mereu
Zâmbește,
Până când vor deveni
O parte războinică și una
Exact la fel.


Pași spre viitor

Toți suntem martori când
Alte persoane pășesc spre viitor
Și se bucură.

Toți suntem martori la ideile noastre
Fiind călcate în picioare de cei ce
În viitor vor fi regi ai unui Pământ destrămat.

Toți suntem martori la ideile unui secol
Fiind omorâte de alții, care nu apreciază ce a
făcut o generație.


Și încă o dată! Un rând!

Colorați,
Suntem varianta adevărată,
Mai bătrână,
A noului personaj ce s-a creat
Din vechiul personaj,
Până la distrugerea lui.


The show must go on!

Suntem ca o foaie de hârtie,
Pe o suprafață netedă și udă,
Suntem ca o pasăre mare
Ce nu vrea sa dea drumul
Vântului.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share