Fărădelegea lui Călin – /xi (tt)


Să dai cu regulile de pământ. La ce bune când unul hăis și alții cea, când unul prrr și alții diii!
Mai rău când interesul legii se afișează de palmares. Art. 474, Al. 2, declară că ,,Decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.” Cui… folosește? Legii, așa, ca prestanță? Și ea a cui o fi și pe cine-și face mendrele? Nu pe… părți? Despre ce ,,dezlegare” opinează Al. 4, mi-e greu să accept, cică ,,… dată problemelor de drept judecate…” Afectarea judecaților o avea ameliorare după, cândva? Poate da, dar mai ales nu.
Vinovată, se pare, dispoziția legală care a generat interpretările felurite, posibil a fi abrogată sau constatată a fi neconstituțională, acuzată în recurs, devenit astfel inutil sau inoperabil în forma decisă. Procuror general sesizant…. Alte proceduri…. (Art. 474 cu unu)
De la prima la ultima instanță. Zona greilor și grelelor decizii. Împiedicate de o chestiune de drept, de asemenea, încuietoare. Fără ea, nu se poate ajunge la soluție. Tot la Înalta Curte de Casație și Justiție jalba. Tot la ea rezolvare. (Art. 475)
Art. 476 pare cel mai evoluat, probabil primul din întreg Codul de Procedură Penală ce ,,… publică pe pagina de internet a acestei instanțe.” încheierea de sesizare. Tevatură în baza căreia se sesizează ÎCCJ când completul de judecată în sine are păreri contradictorii, dar, condiționată de apartenența la Art. 475, ultimă instanță și chestiuni de drept, să le spunem ,,neortodoxe”, ambigue, ce necesită intervenția specialiștilor. Până atunci se pot suspenda cauzele similare pe rol, se pot transfera detențiile în zona preventivului…. Complet din 8 judecători, uneori 5, cu raportori, 15 zile pentru anunțul de convocare și maxim 3 luni de judecare a sesizării. Cele 2/3 prezențe și fărădeabțineri.
Dezleagă priponirile…. De erau cu vacile, dar aici sunt dezlegări de la lanțul echivocului legal, când vorbele sunt ceea ce nu sunt și induc alte pedepse în afara celor corecte. La câte am sesizat până acum…. Dar, oricând bune. Lovite și aici de posibilitatea de a fi doar generalizări, fără măcar un exemplu de efect. Devin obligatorii din momentul publicării în monitorul oficial. Și atât. (Art. 477)
Și cazurile sunt diferite, însă era mai simplu dacă rezultanta nu avea mai mult de două alternative. Condamnat – eliberat. O repetiție, deciziile pe probleme de drept devin nule după ce legea ,,strâmbă” primește îndreptare. (art. 477 secund)
Indice 1. De obicei se așează jos în dreapta sau la radical în ,,veul” lui sus stânga. Așa pare radical. Referire la 477 prim.
Se deschide un nou titlu, IV, cu proceduri speciale. Ce abundă exact peste zece articole de cifre ridicate de-a dreapta numerelor. Eu în dezacord cu numerotările, ei în acorduri totale. De recunoașteri ale vinovățiilor. Art. 478. Primul troc dintre procuror și inculpat, dar avizat doar de procurorul ierarhic superior. Destul de ciudat. Unul mic nu are putere totală de decizie, însă unul mărit cu o unitate o poate lua fără prilej de suspiciune. Oricare ar fi. De ce nu o comisie, dacă tot nu este încredere deplină în unul singur? Pentru mai mulți inculpați se încheie acorduri separate. Totuși, celor ce nu recunosc nu li se știrbește statutul de nevinovat până la condamnare. Și da, mărimea contează. Minorii nu se pot auto învinovăți.
La americani mai altfel. La noi recunoașterea vine la pachet cu pedeapsa propusă, cât și cum, dai accept tuturor. Nici măcar un anișor în minus. (Art. 479)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share