Fărădelegea lui Călin – Ru/rR

Portițe. Nu numai Poarta Albă….
Se iese de oriunde, indiferent dacă ai pe răboj șapte sau toată viața după gratii. Într-un caz fericit, femeie să fii, gravidă sau cu prucu-ntre 0-1 an. Ce spune Art. 589. Ce mai inserează și 590 și 591. (Art. 592)
Previzibilitatea unei noi întreruperi ,,de sarcină” penală s-a dovedit iminentă. Voiam să mă hazardez în spațiul ,,mitrei” (nedreaptă limba maternă, mitral s-ar fi potrivit după regulile ,,decenței” gramaticale și-ar fi căpătat o sonoritate aparte…) pentru problematica unui repetir/recidivă a împerecherii. Cum și de ce zadarnice. Se mai întâmplă. După normele actuale și ceva mai vechi, dar nu trecute cu mult de-o procesiune anuală multiplicată cu trei ale zecilor, vizitele conjugale deschid ,,căile” acestui adaos procedural, nesperat altădată. Despre această ,,meteahnă” zăbovește Codul de Procedură… la Art. 593, dar ca instantaneu, scopul fiind cine are căderea dispunerii break-jail-ului (nicio legătură cu speculativa ocolire a appstore-ului a mega companiei Apple): instanța din circumscripția închisorii, însă de același grad cu cea care a formulat sentința de executare. Contestația putând fi formulată doar la o instanță superioară.
Se scrie o listă. Cu executantul și întreruperile. Contabilitate de penitenciar și instanță. În tot acest timp ,,tâlharul” este liber, așteptat la final să facă pasul reîntoarcere. Dacă nu, se pune în funcțiune tot aparatul și se iau măsurile necesare ,,repatrierii” ,,evadatului”. Cred că ăsta este termenul corect, de negăsit în acest Art. 594, necesar și existent în actul de referință a nelegiuirilor, Codul Penal. Totuși, există efecte compensatorii. Stă acasă, neîngrădit, însă este doar o întârziere, zilele acelea nu se trec la ispășite în Al. 4. Aproape nestingherit, Al. 5 nu suspendă pedeapsa accesorie. Ghinion!
Printre beneficii. Lege nouă, viziuni diferite. Pedepse scoase din ilegalitate, liberare condamnat. Pedepse înmuiate, ușurate. Spre atribuire la aplicare ,,oficiu”-ului sau procurorului, condamnatului (probabil primește monitorul oficial, nu?) ori instanța din proximitate corespunzătoare. (Art. 595)
E… savantă formula ,,Contestația este suspensivă de executare.” Cu așa ușurință se spune suspendă executarea încât scapi de sâcâitorul a fi și prepoziție. Șase litere. Art. 596 renunță la ,,cauzatorul” amnistiei și grațierii, se referă numai la aplicator, același jude delegat de la instanța de pronunțare a hotărârii de execuție și la o nouă încheiere în camera de consiliu, c-un procuror prezent.
Ieșim la liman, și lămuriți, și confuzi. Ce înșiră dispozițiile comune. Părea neverosimilă adunarea câtorva capete luminate fără prezența supraveghetorului locului de detenție când se pune la cale întreruperea detenției. Alte situații, celelalte, revin majoritatea cerințelor: prezența condamnatului, procurorului, avocatul desemnat din oficiu. Se stă la ,,povești”, unii vorbesc, ceilalți ascultă. Se trag concluzii și se pronunță sentința. Se poate contesta în ședință publică, după același calapod. (Art. 597)
Imposibilă pare și contestația ce vizează ,,… executarea… îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.” Pe ce bază? Adică era alt nume pe hârtia comisiei? Impardonabilă. Următoarele se pot încadra la… obișnuite: când hotărârea nu este definitivă, când apar nelămuriri sau cauze de împiedicare a executării, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea, micșorarea pedepsei sau stingerea cauzei. (Art. 598)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share