Fărădelegea lui Călin – Re#+


Corectitudine până în măduva oaselor.
Ai lui sunt, i se returnează. Mai întâi să consemnăm mica incursiune în cele civile, chiar dacă rostul lor ar fi de dorit separat. Sigur, reparații materiale, bănești, indiscutabile. Cu condiția ca ele să fie admise drept acțiune juridică. După, toate devin executorii. Chiar dacă rămâne netranșată chestiunea și ,,obiectele” încă sunt sechestrate, după 30 de zile se distribuie obligatoriu celor îndreptățiți. Cauțiunii i se ,,ciuntesc” despăgubirile. (Art. 397)
Art. 398 nu uită să specifice că sunt și cheltuieli judiciare de plată și se înscriu în hotărârea completului de judecată.
Acuze și lamentări inutile. Nu li-i câinos sufletul legiștilor, cauțiunea se înapoiază dacă vinovățiile pier, se amână procesul, încetează sau se renunță la aplicarea pedepsei. Cu procentul poprit ca reparații materiale. Celelalte cazuri o trimit în largul buzunar statal. Să ne axăm însă pe sistemul cronologic. Etapele s-au derulat aproape firesc, cercetare, dezbateri, deliberări și hotărâri, la final decizându-se în favoarea victimei sau a celui postat pozițional ca infractor. Cesta din urmă având câteva posibile antecedente privind anumite măsuri preventive, parte din ele încetând de drept la momentele amintite. Deducând astfel că nu poți scăpa de pușcărie și totuși să fie menținute stările de reținere, neincluzând anumite condiții ce nu trebuie să lipsească din vederile organelor, un pic de supraveghere o perioadă, pentru a nu regreta că au renunțat la condamnare, nu strică. Nu fac caz din Al. 1 al Art. 399, începând cu al doilea specificitățile curg. Instanța dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului, pentru tipurile de hotărâri viabile. Aș fi adăugat sau porneam din acest punct: încetează măsurile preventive. Cum de altfel se face referire în Al. 1, dar nu în sensul propus de mine, ci despre dreapta încetare licită. Șansele de eliberare sunt multiple. Chiar și pentru situația condamnării, publicul poate rămâne perplex când judecătorul pronunță cinci ani de condamnare și imediat după proces inculpatul este scos de la răcoare. Al. 3 are patru variante: egal între condamnare și perioada de reținere și arest preventiv; condamnare, dar cu suspendare a executării supravegheate; amendă; măsură educativă. Al. 4 pare aidoma Art. 398, necesar și nu, hotărăște – execută. De la sine înțeles. Cinciul se adresează, spre aceeași executare, locului de detenție. Al. 6 cântărește numerele, câte au fost de arest preventiv, câte a cerut instanța pentru condamnare, scade din cel mare pe cel mic, apoi, la finalul restului, liberează. ,,Costul” zilelor de arest la domiciliu îl aflăm la Al. 9: una acasă – una de penitenciar. Se putea și mai rău (?!). Printre noutăți, se face referire întâia dată la instanța de apel, versiunea judecătorească doi pentru scăpare sau o nouă incriminare, până la al cărei debut prima instanță poate modifica forma măsurilor preventive.
Adnotasem cândva formularul pregătit de colegul Manoliu pentru doritorii de servicii muzicale, la care nu mă sfiisem să zâmbesc și chiar să râd, considerând cuvântul din antet desuet. Demonstrând azi contrariul. Minută se denumește în Art. 400 hârtia în care se consemnează rezultatul deliberării. Alături, tot din seria inedit, formularea ,,dispozitiv” (așa am înrămat titlul sub formă criptată) alocat conținutului hotărârii. Al. 2 îi dă minutei formă variabilă, devine obligatorie când apar măsuri preventive sau ,,… alte cazuri expres prevăzute de lege.” Cam… vag.
Ahaha! Iată și…. Hotărârea arată altfel de cum mi-am închipuit: ,,… o parte introductivă, o expunere și dispozitivul.” Înc-un hop, două și devenea operă literară! (Art. 401)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share