Fărădelegea lui Călin – Re vs Do ți


Musai ceartă. Altfel ce-ar fi judecata?
Cuvântul ales este din română, dar citindu-l nu i-ai fi găsit valențele: contradictorialitate. Fiind uzat aproape niciodată. Însă nu se găsește însumat în Art. 349. Nu încă. Aici doar se schițează rolul instanței. Să soluționeze ,,… cauza dedusă judecății…” Vorbe mari, adevăruri în deplină legalitate, lămuriri complete…. La Al. 2 și domeniul de lucru: doar pe baza probelor administrate…, cu o condiție – să vrea și inculpatul să-și recunoască faptele. Alte vocabule atinse de noblețe: justa soluționare. Și un amendament: rechizitoriul să nu urmărească închisoarea pe viață.
Al. 2 al Art. 350 are…. Lasă o umbră de neașteptat: ca-n anii de la mijlocul secolului trecut și aproape de sfârșit. Referindu-se la locul desfășurării judecății, altundeva decât în sediul instanței. Unde, în hala de producție cu participarea muncitorilor, în sala de mese a restaurantului… sau în Kaufland, să vadă toți cumpărătorii, să se simtă înfricoșați dacă le scapă mâna printre rafturi…?
Acum sosi și stilul cu ,,una tu, alta eu, pe contre”: oralitatea, nemijlocirea și contradictorialitatea. Pe mine mă păcălise, la lungimea ultimului termen juridic adăugasem atât cât să iasă o revoluție: contra-dictatorial. În concluzie: toată lumea din sala de judecată vorbește, susține părerile proprii și se contrează cu cei ce nu-s de-o tabără cu ea. Iar instanța ascultă, cere să se discute și…. Al. 2, Art. 351, o zice la final ca Al. 3 (?): toate măsurile instanței se trec pe răboj: încheiere motivată.
Acea urmă de rațional pică. Art. 352 clamează publicitatea ședinței. Și o repudiază din jumătatea a doua a Al. 1. Apoi, până la al 12-lea alineat o ține-n nu-uri. La final primind și două voturi de blat de la ÎCCJ la cererea DNA, deranjată de: distribuirea cuplului ,,instanța solicită” la ,,permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului”; sintagma ,,autoritatea emitentă”. Să-i fi spus cum? Instanța emitentă, instituția emitentă? Ce să mulțumească suprastructura, direcția…? Să fi numit articolul ,,publicitatea negativă”… sau contrară sau…. Contabilizând…. Al. 2 – nu asistă ,,minorii sub 18 ani” (de parcă peste vârsta ce desparte pușcăria de școala de corecție ar mai putea cineva fi considerat copil). Cu excepții…. Al. 3 – atingerea intereselor de stat; moralei, demnității, intimității persoanelor, minorilor; justiției, conduce la desfășurarea ședinței doar cu persoanele implicate. Al. 4 – aceleași situații la cererea martorilor. Al. 5 – ,,Declararea ședinței nepublice în ședință publică…” Al. 6 – cine participă la nepublice – doar ce spusesem. Al. 7 face excepție de la neregulă: despre luarea la cunoștință a dosarului. Cei implicați. Pentru expert mai da, numai că până la ora judecății, în urmă sunt numeroase articole cu operațiunea clamată abia acum, ceilalți luaseră contact deja cu datele din el. Al. 8 – înștiințarea participanților despre confidențialitatea conținutului ședinței nepublice. Al. 9 – interzice oricui să publice și să difuzeze prin orice mijloace, dezvăluirea identităților celor implicați în proces (cu bătaie spre aceleași ședințe ,,secrete”, bănuiesc). Al. 10 – chiar nedeclarând-o, tot mai bate-un cui în peretele tainelor: ,,Informațiile de interes public din dosar se comunică în condițiile legii.” Iară la Al. 11, fără solicitant, instanța, zău că informațiile de declasificat sunt la fel de nefolositoare ca în Al. 12, unde cu aviz nul din partea cui o mai da negația – după spusele anterioare autoritatea e în plop -, nu folosesc nimănui: nu soluției de condamnare, nu de renunțare la aplicarea pedepsei, nu de amânare a ei.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share