Fărădelegea lui Călin – Nd

Parcă dă să-mi pară rău. Abia ce am copiat ultimele 50 și ceva de articole din Codul de procedură penală.
Mult aș fi vrut să știu ce înscrisuri stau la mâna judecătorilor pentru desființare. Pentru un caz special, un articol reinseminat: 549 prim, clasării. Alături hârtiilor de devalorizat confiscarea. Ambelor posibilități egale, desproprietărire sau restituirea bunurilor…. Și toate cele procedurale… de contestare.
Chiar îmi vine a stoarce o lacrimă. Abia acum vin vremurile bune. Concizia…. Hotărârile, conținutul lor, se execută când sunt definitive. Drept să spun, cu atâtea reluări și replieri am avut impresia că infractorului îi este dat să plimbe holurile justiției o viață întreagă. Școlăreasca…. Hotărârile în… dodii, mai puțin definitive, se pun în aplicare ,,… când legea dispune aceasta.” (Art. 550)
Varianta întâi. Acolo unde finalul pare a fi ceea ce este și totuși…. Câți dintre infractori nu s-ar dori zăvorâți pe dinafara gratiilor, cât să nu înainteze contestația, măcar? Poate și apelul. Tratamentul Art. 551 a schimbat cutuma, a renunțat la litere pentru cifre. De înțeles toate situațiile. Termene de depunere depășite, retrageri, înainte și după și respingeri. Încât să rămână în picioare hotărârea din prima instanță.
La Art. 552, cu câte un rând mai lung fiecare alineat față de 550, cu același caracter informativ, se putea comprima în doar o singură frază, declararea hotărârilor de atac, apel și contestație, executorii la încheiere proceselor aferente.
Să mai conteze oare cine va fi călăul? Defel! Până la apel, inclusiv, se erijează prima instanță. De această întâietate beneficiază și ÎCCJ, ca judecată, responsabili cu execuția fiind tribunalul bucureștean sau cel militar. Nu pentru vreo similitudine, ci… așa…. ,,Ordinele” se primesc în aceeași zi cu pronunțarea hotărârii. Chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv, dar nu-i lipsește punerea în aplicare și discuția privește numai măsurile de siguranță, asiguratorii și preventive. Dacă pedepsele sunt neprivative de libertate, executorul de drept își poate ,,refuza” calitatea, dând puteri și responsabilități unui judecător, evident, pe poziție asemănătoare sau inferioară, de la instanța arondată circumscripției unde persoana executantă locuiește. (Art. 553)
Vorbim nu doar de un judecător căruia i se trasează sarcina de punere în aplicare a condamnării, ci de mai mulți. Al. 1, Art. 554, dă dreptul instanței să ceară alor săi acest serviciu. În cazurile nefericite, ivirea nelămuririlor sau împiedicările executării merg direct la instanța delegată, spre a le desluși.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share