Fărădelegea lui Călin – Mk

După codul etic și al bunelor maniere se obține greu o condamnare cu zile și luni după gratii, cât să pară rău protagonistului că le-a luat povețele în balon.
O frântură din Garantat 100%, într-o fugă de deget pe telecomandă (ce vremuri când îți mișcai osatura muscularizată către cele șase butoane… (!), semne și-a regret, și-a…), nu se sfiește să prezinte elita medicală. N-am reținut numele, doar pasajul în care curg epitetele – și mi-a fugit mintea la pleiada de atribute, scurtisime, înșirate de domn Simeanu prin articole, întrebându-mă dac-aș fi în stare să le înșir prin discursuri; și-am conchis: ăsta este stilul jurnalistic corespunzător -, ajuns după prima rundă (pentru mine ultima, am repoziționat tv-ul la alte povești) la sfaturi. Fiindcă numai un ,,bătrân” reporter își mai permite luxul unei trageri de urechi. ,,De-ar urma toți medicii…” Și jurământul, și…. Te înfioară ipoteza. Dar și-n doftoriciri sunt meseriași și mai puțin.
Că s-a potrivit mănușă capitolului șase incursiunea, certitudine curată. Procedurile de reparare a pagubelor materiale sau a daunei morale, nu pentru erori (ce-s moarte curată sau pe veci iremediabile) medicale, ci judiciare, ajunse să priveze pe nedrept de libertate sau excedează legalitatea în cazuri diverse. Art. 538 propune două tipologii încadrabile la drepturi de despăgubire: condamnatul achitat, cu pedeapsa anulată sau încă neexecutată, dovedind eroarea judiciară; condamnatul în lipsă, de asemenea achitat. Al. 3 le interzice totuși reparația dacă mijloacele folosite au condus la condamnare, minciuni…, dacă nu au fost forțați. Al. 4 se ține de chestiuni… ireal-inexistente: ,,… nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut…” Și recent aflate. Imputabile condamnatului venit cu jalba-n băț la cerut daune.
Situația privării de libertate ilicită nu mai obligă ,,recuperatorul” să arate cum i s-a făcut nedreptatea, stabilește judecătorul cu drepturile și libertăți, alternativ cel din camera preliminară, exact cum le este menirea: încheiere definitivă. (Art. 539)
Finanțele publice plătesc. Cui merită. Știam. În funcție de daună. Îmi închipuiam. Până unde poate merge. Proporțional. Corect. Păgubirea nu se limitează doar la îndăunat, ci și la familie. Constând în: sume de bani, rentă viageră ori încredințarea ,,… unui institut de asistență socială și medicală.” Banul jos. Ca și la armată, vechimea în ,,pușcărie” se adaugă celei de muncă, dacă cel ce a apucat să fie închis după gratii ,,cocheta” cu lucrul. (Art. 540)
Moare condamnatul, sosesc rudele (avute în întreținere) și cer drepturi în numele lui. Nu mai târziu de șase luni de la găsirea erorii judiciare. La tribunalul de circumscripție se depune cererea ,,… chemând în judecată civilă statul…” Și ce era mai important: bani pe timbru ba! (Art. 541)
Da’ să nu dea naiba să se iște acțiunea în regres, să se dovedească reaua-credință sau culpa gravă ce au provocat daunele. Și pentru cei asigurați la fel. (Art. 542)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share