Fărădelegea lui Călin – MaN10x10


Nimic pe lume nu rămâne ferecat sub zălogul eternității.
Desfacerea contractului nou cu instanța, cea de apel, are loc doar până la încheierea dezbaterilor, întreruperea de sarcină judecătorească stând la dispoziția celor ce au avut menirea să recurgă la declanșarea ei. Regulă dezisă se Al. 2 al Art. 415, minorului ori reprezentantului său legal interzicându-li-se retragerea. Mă miră însă cum de a fost lăsat, cel mic, să-l declare. Permisiuni de retragere se încuviințează tuturor celor ce au recurs în nume personal la calea apelului, mandatarilor speciali, administrațiilor locurilor de deținere, procurorilor ierarhic superior. Apel ce în privința ultimului ,,… poate fi însușit de partea în favoarea căreia a fost declarat.” Ambiguu. Deloc util și rațional. Să pretinzi ceva ce nu mai este.
Efectele apelului. De suspendare a executării pedepsei. ,,Suspensiv” la Art. 416. De aceea mulți recurg la el.
,,Efectul devolutiv” propus în titlul Art. 417 este la fel de derutant ca multe alte exprimări ale CPP. Sensul, unic, propus de dex cere trecerea unui drept de la o persoană la alta. Aici restrictiv în totalitate, apelul se judecă ,,… numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația…” Alineatul secund referindu-se doar la examinarea pe toate fețele a cauzei, chiar dacă ,,… temeiurile invocate și cererile formulate de apelant…” sunt puține sau altele. Așa justiție grijulie și conștiincioasă, mai rar!
Mai rară și proclamarea maximului de sentință la soluționare, înscrisă în Al. 1, Art. 418, sub forma vorbelor populare: ,,… nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.” Și dacă în excesul de zel al meseriei găsește aspecte ce scot din mini infractor unul înzecit mai periculos? Ce-și spune? Frate, ești criminal, ai luat cinci ani în primă instanță, cu ăștia rămâi! Nici în situația în care apelantul este procurorul nu se schimbă lucrurile. Era normal. Doar nu pentru unul mumă și pentru altul ciumă, nu? Nu știu cum se face de nu a deranjat pe nimeni distanțarea juridică a unor articole, de ce s-a separat chestiunea efectelor pentru inserări precum articolul precedent. Mă rog…. Art. 419 extinde apelul și referitor la părțile ce nu l-au declanșat sau la cele la care nu se referă, ,,… putând hotărî și în privința lor…” fără să-i împovăreze cu ,,… o situație mai grea.”
Judecata. Partea a doua. Părți citate și victima. Prezența obligatorie pentru inculpatul care este în stare de deținere. Aici stau eu în cumpănă. Dacă face apel, n-ar trebui să i se suspende deținerea? Sau alta-i este condamnarea? Art. 420 nu scutește de efortul căutărilor suplimentare, inculpatul se audiază, dacă este posibil (nu prea cadrează cu obligativitatea dinainte), ,,… potrivit regulilor de la judecata în fond.” Până acum se numea judecată în primă instanță, dacă nu cumva confund. Și nu confund. Al. 5 ,,… poate readministra probele administrate la prima instanță…” Cum și altele noi. Abundă de…. Apel ,,… în stare de judecată…”, ,,intimat”. Șoc lexical! Nu le mai convenea pârât! Așa se zăpăcește omul și preface oamenii din justiție în zei: ,,E mare! Ăsta știe câte și mai câte!” De-ar fi fost cine știe ce scofală Al. 6, doar face ordine în luările de cuvânt. Primul – apelant, al doilea – pârât, al treilea – procurorul. Sau el întâi dacă sunt mai multe apeluri la un loc. Reordonare la Al. 7: replicile la chestiuni noi, în dezbateri sunt oferite procurorului, părților și doar la final inculpatului (altă numire aici). Ziceți-le inconsecvențe și pace! Revin la constatarea înzecirii pedepsei, aducând dovada: Al. 9 – ,,… instanța, motivat, poate da o nouă apreciere probelor.” La final încheierile cu ,,separatismul” apelurilor, judecate doar în camera de consiliu fără părți ori public la aprecierea (subiectivă) a instanței.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share