Fărădelegea lui Călin – itm


Teoria răspunsului din întrebare continuă în a-și expune conținutul.
Când se reia urmărirea penală? Când se redeschide urmărirea penală. C-așa se distribuie Al. 1, Art. 332, la a treia enumerare, lit. c). Indubitabil. Suratele înaintașe o repun în activitate după încetarea suspendării și când cauza suferă oarece lipsuri, inexactități și ilegalități, motiv de întoarcere a dosarului la hotărârea judecătorului de cameră preliminară. Când nu se reia urmărirea? Când sunt chestiuni ce o împiedică. Logic.
Se mărunțesc în continuare cele trei. Dintre ele, revenirea după suspendare pare cea mai facilă operațiune. Procuror sau organ de cercetare bagă de seamă situația, acesta din urmă trimițând dosarul primului pentru încuviințare. Nu-mi amintesc exact unde înțepeneau hârțoagele între timp, dar parcă ar fi stat totuși la procuror în sertar. Nu bag mâna în foc. (Art. 333)
Nu mi-a încăput Art. 346 în calupul de uz imediat extras CPP-ului, însă, trimiterea cauzează oarecum particularității dezbătute, transferul apanajului titularului, jude de cămară dinainte de judecată, către conducătorul parchetului, procurorului ierarhic superior. Fiindcă, neregularitățile se pot remedia de către aceștia, în speță erorile regăsindu-se doar în acte. Probabil inadvertențe ce nu țin de un nou set de acțiuni de urmărire. Ca să nu ne lungim, totuși să nu ignorăm revenirea asupra datoriilor de împlinit, și procurorul poate continua cercetările, și organul aferent.
Cea mai dezavuată dintre posibilități se dezvăluie debordant, cu larghețe. În cele cinci alineate din Art. 335. Să spunem că s-a clasat. Să vedem dacă există acel ceva ce poate întoarce hotărârea (numai infractor să nu fii, cu grija ciocăniturii în ușă: Poliția!). Acel cineva. Procurorul ierarhic superior poate, ,,… ulterior…” să-i zic-un ba ordonanței, ,,… că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia…” și să reînceapă urmărirea. O chestiune… subiectivă. Sau, mai mult de atât, o problemă juridică destul de gravă, scăparea de genul acesta ar fi meritat o jordie chiar aici pe spinarea, profesiunea, salariul și libertatea procurorului neglijent (Al. 1). Apariția unor ,,… fapte sau împrejurări noi…” induce reluarea urmăririi. Mă ține în suspans tipul expunerii faptelor noi, de parcă s-ar produce după infracțiune și ar și n-ar avea a face cu cea din urmă. Cred că o mică reparație ar limpezi apele. O altă modalitate de redeschidere a urmăririi se bazează pe neîndeplinirea setului amintit la Art. 318, Al. 3: să ceară scuze…. Suspect-inculpatul. Mă-ndrept la final, la Al. 5, fiindcă mi se pare ciudat să declari că deciziile ,,… judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.”, nu pentru că n-ar fi așa, dar redeschiderea urmăririi penale îi incumbă în primul rând sarcini procurorului, iar în fața lui nu crâcnește organul. Pas înapoi la Al. 4. Poate da, poate nu redeschiderii. Cert este că hotărârea judecătorului are menirea de a nu se lua în prezența nici a procurorului, nici în a infractorului. E doar treaba lui și nu poate fi pusă la îndoială.
Să-l numesc drept. Nu interes legitim. Așa e musai. Și din acel moment se poate oricine plânge juridic. Depunerea – ,,… fie direct la…” procuror, fie la organul de cercetare. Dar de adresat doar procurorului. Ceea ce nu împiedică, nu suspendă și nu întrerupe, precum în alte cazuri, mersul justiției. (Art. 336)
Iar mă fac a nu pricepe. Dacă se depune cu condiționalitate la organ, adică după ce treci pe la procuror și el încuviințează depozitarea plângerii la organ, de ce să fie obligat, în 48 de ore, să o înainteze procurorului? (Art. 337)
Căci Art. 338 susține că în cel mult 20 de zile tot el face ordonanța și o comunică persoanei deponente.

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share