Fărădelegea lui Călin – Î n

Femeile gravide și copiii au totdeauna prioritate. Poa’ să moară omul așteptând la doctor, sugarnicii, ăi de zgândără orice găurică și frichinicii pe scaun sunt serviți.
Cu urgență și cu precădere se și judecă. Nu cei cu tetina-n gură, doar acei ce pot face prostii iremediabile, cercetabile și condamnabile, până pe la 16 ani, dar și până la majorat, aduși în fața instanței. Numai ea și părinții… și-ncă vreo câteva ,,… alte persoane.” Ușile închise. Chiar și pentru aceștia, dacă ,,… administrarea unor probe poate avea o influență negativă…” La întoarcere, se pun la dispoziție ,,… actele esențiale efectuate în lipsa lor.” Mă veți aproba când spun că orice amănunt este semnificativ, esențele uneori ocolindu-le. De aceeași importanță și prezența minorului, o singură dată pentru ascultare. Cu o excepție dacă se justifică reascultarea. (Art. 509)
Mi se pare mie sau este ciudată titulatura Art. 510, ,,Inculpații minori cu majori”? Nu cumva ,,Cauze cu inculpați minori și majori” se potrivea mai bine? Într-un fel sau altul tot o ,,disjungere” se cheamă tratamentul ,,preferențial”, fiindcă ce poate cel mare nu știe cel mic, iar fapta nu poate avea aceleași considerații și efecte. Aici se invocă 507 și procedurile obișnuite, cât și altele cu privire la minori.
Art. 511 este aproape…. Să-l numești ,,Punerea în executare…” și să spui că ,,… se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, chemare…” celorlalți responsabili pentru punerea în executare a măsurilor…. O altă formulă părea mai cumsecade.
Despre numărul 512 ca despre Shakespeare: o fi sau n-o fi? Nu mai este! S-a abrogat.
N-am subliniat ce măsuri se inseraseră la Art. 511: neprivative de libertate. La 513 despre prelungire sau înlocuire. Clarificarea respectă cutuma, rea-credința – limba română n-a găsit pentru legislație altceva mai nepotrivit – respectării condițiilor de executare și înăsprirea cu privarea de libertate doar cu aprobarea instanței. Trimitere la Codul Penal, Art. 123, pentru ,,năzbâtiile” puștanilor.
Nu s-o-ntâmpla ca-n Roșcovanul, să te ia de pe stradă, să te ducă la chestură, după direct în centrul de corecție și chiar fără acte să te primească. La Art. 514 se fac copii de pe hotărârea de internare în centrul educativ, poliția se îngrijește de ducere la îndeplinire, că vrea că nu vrea, că i se permite sau nu să intre, ea își face treaba. Când nu este de găsit, hop! procesul-verbal împrăștiat de la instanță la punctele de frontieră, de la organ de urmărire până la centrul unde trebuia să ajungă gâgâlicea. Pentru cazurile normale, se comunică împlinirea predării instanței.
Unu-i unul și centrul de detenție altceva. Dar procedurile la fel. Cu minima decență a raționalului încălcată când Al. 2, Art. 515, după internarea efectivă în centrul de detenție, se emite un ordin de interzicere pentru minor de părăsire a țării. De zici că nu-i închis cu lacăte, zăvoare și garduri cu sârmă ghimpată, ci liber.
Schimbările, după litera juridică a Art. 125 din C.P., au loc la săvârșirea unei noi infracțiuni sau la una concurentă încă nejudecată, dispuse de instanța competentă. Dacă-s toate ca la carte, la 18 ani, minor infractor se întoarce acasă, însă asistat zilnic. În rest, orice necugetare atrage după sine un plus de severitate și măsuri adecvate. (Art. 516)
Aha! 516 menținea măsurile pentru centrele educative, însă nu excludea varianta ,,reconversie”, Art. 517 prelungește detenția, dar jaloanele și ghidurile sunt identice.
Mai bine…. Numai 18 ani să nu faci, schimbă ăștia corecția cu penitenciarul. (Art. 518)
Și mai bine, te rogi la ăi de sus să amâne sau să întrerupă măsurile privative de libertate. (Art. 519)
Iar la urma capitolului, apelul. În condițiile judecății la prima instanță. (Art. 520)

Distribuie:
Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share